Sunt cateva lucruri care sunt ale mele

Sunt cateva lucruri care sunt ale mele, cum ar fi parola mea unica pe care o stiu toti cei ce-mi sunt mai apropiati (***********), cum ar fi ca imi place sa dorm, cum ar fi ca sunt ciufulit, ca am blogul meu, ca imi place sa am haine misto, ca imi place ceaiul, ca sunt vesnic intarziat, ca imi plac lumanarile, ironia cronica, chiulul cronic, autodezvoltarea, extracuricularele. Sunt cateva lucruri care nu sunt ale mele, dar le-am adoptat cu placere de la altii cum ar fi ca-mi place sa-mi savurez tigarile, modul in care spun "multumesc", ca uneori spun glume si bancuri preluate, ca uneori imrprumut ce-ti place si discut cu tine ca si cum mi-ar placea just for the sake of it, ca vreau sa fac street-dance. Sunt cateva lucruri care nu sunt ale mele, sunt mai multe de fapt...forget them (it`s futile to talk about the things i don`t have, someone wise once said 'bright minds have purposes, the rest have desires'). Sunt cateva lucruri (generic - ce-uri si cine-uri) pe care nu le mai am, de genul friends printre care esti si tu, si sunt sigur ca te vei sti in momentul in care vei citi, daca vei citi. Sunt cateva lucruri care nu mai sunt ale mele...

i`m sorry that i grew up way too fast

Tocmai am mancat, somon, unt pe paine. My keyboard is rather slimey, as am i these days. Si voiam sa scriu depre multe si uscate. In schimb, voi scrie despre un vechi eu. Doar pentru ca m-am inspirat dintr-un articol din esquire, despre chestii ce erau, dar nu mai sunt. Eu voi scrie despre chestii ce au fost, dar inca sunt in creierul meu.

Prima mea amintire, a fost un vis, din care m-am trezit plangand. Visam scena din Beauty and the Beast cu lupii, numai ca eram eu cel inconjurat de lupi. Imi aduc aminte ca am lovit cu o craca de copac unul dintre lupi, si a fugit schelacaind. Imi aduc aminte cum maraiau, si imi aduc aminte cum m-am trezit plangand.

Multa lume ma intreaba, ce e cu semnul de pe buza mea.. Invariabil zic, ca e de cand eram mic, dar ca imi place. Dormeam, am picat din pat, julindu-mi buza de podea. Nu-mi aduc aminte aproape niciun detaliu, decat patternul parchetului, si durerea, si un pic de sange. Durerea mi-o aduc aminte si acum. E inca vie, aproape de fiecare data cand ma lovesc la buza. Si apoi gandul imi zboara la cum arata parchetul. Musca-ma de buza rau, si ma voi enerva, pentru ca automat leg durerea de semnul de pe buz. E interesant cum cicatricea mea imi place, desi a fost provocata de ceva dureros.

Eram pe scari, la casa lu` taica-miu, cand ai mei erau inca impreuna. Era vara si desenam. [...] Mi-a cerut maica-mea creionul meu rosu, pentru a-si desena contur la unghii. I l-am dat.

Multe din chestiile astea nu le pot ordona cronologic, asa ca in general, le numesc pe toate, fara discriminare..prima mea amintire.

Ce mai plangeam cand ma lasa maik-mea la tara. Si ce mai plangeam cand se termina vara si ma lua inapoi.

Vaaaai, ce am urlat in prima zi de gradintia...Rasuna locul ala cu mine. Apoi a inceput sa-mi placa. Apoi m-am dus la scoala.

And you can put the blame on me, for growing up, though sometimes i`m sorry ca sunt pe cale sa fiu mare.

Flakes of snowish sheep

Si asta pentru ca nu am mai postat de ceva vreme (adica..de vreo cateva zile). Si asta pentru ca sunt singur, dupa ceva timp. Si asta pentru ca ninge. Si asta pentru ca beau un ceai negru si savurez o tigara ce ma aduce mai aproape de limita de 10 tigari pe zi pe care mi-am setat-o. "Mai aveti 8 tigari", ar spune cineva. Surprinzator enough, chiar nu am depasit 10 tigari de cand mi-am propus, si nici nu am de gand.

Lucrurile care merita mentionate au inceput cu seara de 5 decembrie. Mihaela, s-a dus la megaimage to shop as usual, ca eu uitasem sa ii cumpar lapte, sau nu mai stiu exact. S-a intors si m-a rugat sa ii pun o cana cu lapte, pana cand se schimba ea. Si, desi de obicei sunt nesimtit- nu fac chestii de genul- argumentand sporadic cu fraza "Arat eu ca bucatareasa casei?", acum m-am dus, si in drum spre bucatarie, trecand prin holul de la intrare, am vazut in bocancii mei, o sticla de lacrima lui ovidiu, si bomboane mozart. Eu nu mai aveam bani sa cumpar ceva cuiva, si aveam si o lene nespusa in mine, dar nu conteaza neaparat, va aduceti aminte comunismul de care pomemeam acum ceva vreme. Astept craciunul sa ii cumpar ceva. (Scuze Mihaela, CRACIUNUL, ar fi mai bine scris din punctul tau de vedere). Oricum, so sweet to have people like her around you. Mihaela`s the kind of person u`d want to have around you forever and ever.

Street dancing baby. Ma chinui sa-mi iasa coregrafiile, dar e rather hard. Am niste miscari deja formate din improvizatiile din cluburi si party-uri la care mi-e greu sa renuntz. De fapt nu sa renuntz, ci sa adopt alte miscari. Oricum dupa lungi ore de practice in fata camerei si oglinzii (narcisim? neaaaaah), incep oarecum sa-mi iasa, si incepem oarecum sa ne sincronizam. Eu invatz greu, dar sunt pe drumul cel bun. Desi invatz greu, invat din ce in ce mai repede. Felicitari bubi pentru transferul la avansati.

Oficial, imi cer scuze pentru lipsa cronica din fundatie. Nu am de gand sa ma disculp in niciun fel. Am fost nesimtit. Pur si simplu am preferat sa stau acasa sa "invat" desi nu am invatat mare lucru pentru facultate. Dar aveam un stres si jumatate, asa ca ..am fost nesimtit. Imi pare rau inca odata. Stiu ca nu m-am implicat foarte mult in ultimul proiect, Santa Lmt, asa ca nu am tupeul sa imi acord nici macar un dram din succesul pe care l-a avut proiectul. Dar felicitari din nou pentru banii stransi pentru centrul de plasament Sfantul Nicolae si pentru Misa. S-au strans aproape 15 miloane. Nu sunt multi bani, insa reprezinta un efort colectiv al celor din Clubul LMT, asa ca felicitari. As a last thing, mi-a fost dor de discutiile cu voi, mi-a fost dor de cafeaua de dupa si de tigarea de dupa. Si mi-a fost dor de voi in astea 2-3 saptamani in care eu am fost nesimtirea peste masura. Ma voi revansa.

Am inceput sa merg mai des la facultate, sau cel putin sa stau mai mult cu cativa colegi. Si cand zic, "cativa"cred ca exagerez putin. Mai degraba as spune Mirela..care m-a tarat prin mall, ale carei haine am de gand sa le fur, si sa o omor.. (pentru ca dupa spusele bunicii ei, a fost un caz in care o colega a omorat alta colega cand s-a dus la ea acasá si killed her for clothers, si apoi a inceput sa le poarte la scoala). Nu ca eu ash fi colega Mirelei, sunt coleg, dar de dragul reiteratiei evenimentului, si de dragul de a deveni copycat, ma angajez in a-i fura hainele, si a le dona unei fete care sa vina imbracata cu ele la facultate.

Si vine Craciunul, si incerc sa ma simt mai bun. Abia astept vacanta in ploiesti. Astept sa fumez din narghileaua primita de la ruxi si sabin. Si nu am uitat ca am promis ca prima oara vom fuma toti 3 din ea, ca o familie ce suntem.

Un topic special ar trebui acordat lui Bogdan, pe care mihaela il chinuie necontenit. Bogdan du gunoiul am lasat doua plase mari pentru tine in bucatarie. Bogdan da dracu pasarelele alea mai incet. Bogdan da monstrii mai incet. (Omul are 26 de ani, are parul lung, nu prea se schimba de haine, si e prietenul octaviei, se joaca toata ziua pe calculator). Nu e tocmai tipul nostru de persoana, asa ca ne place sa-l ostracizam putin. Si mai am si tupeul sa public asta pe blog. Cu octavia, nici nu am mai apucat sa vorbesc, munceste intruna. Adica noaptea. Si ziua doarme. Nu prea apucam sa ne vedem. Cred ca ne-am fi vazut mai des daca am fi stat in locuinte diferite. Dar lucrurile se schimba, and we can`t prevent that unfortunately. Oricum din discutia cu laura si teo de aseara, cred ca e mai bine sa renuntam la scenarii si sa acceptam status-quo-ul exact asa cum e.

Si diseara, sper La Scena. Si luni sau marti, asteptam cu nerabdare, un club in care sa show off.

Wintery Tea drinker, myself.

din seria Always Stepping Forward

Eu merg pe principiul ala de la psihologie, care e acelasi de la modulul 10. Tot ce stiu eu, tot ce fac eu, tot ce simt eu, tot ce controlez, tot ce ..tot ce sunt eu e intr-un cerc. In afara cercului, e necunoscutul. Vorbeam si cu (virgula) cursantii mei din lazar despre asta. Le-am dat un exemplu banal as putea spune, dar care sintetizeaza destul de bine principiul: cand ceva iti intra in zona de confort, cand dobandesti o abilitate etc, cercul tau se mareste (raza lui adica) si desi contactul cu necunoscutul e mai mare, (eu am o parere ferma ca realitatea e plina de optiuni..realitate..necunoscut..tot aia). Exemplul a fost: alegi sa faci cursul LMT, poti sa mergi la Branding Romania, poti sa intri in club, poti sa devii trainer mai apoi, activitati care pana in momentul respectiv, nu numai ca nu erau in zona de confort, erau necunoscute. Pe aceeasi idee, si anume ca oricand dezvolti o abilitate esti o persoana mai buna, mai smekera, mai tare etc, m-am ..de fapt ne-am hotarat sa ne inscriem la cursuri de street dance. (In agenda mea cu mutatul in bucuresti..era sa intru la REI - check- sa fac cat mai multe chestii profesionale - half check - sa ma inscriu la cursuri de franceza - not checked yet, poate in semestrul doi- sa ajung la o scoala de dans - check!!!-..si cred c mai erau..). Oricum, vreau sa-mi indeplinesc obiectivele pe anul asta, asa ca am mai facut un pas - street dancin`. Si pentru ca tot ma uit in prostie la clipuri si episoade din "so you think you can dance" si vad cum oamenii aia comenteaza dansurile participantilor spunandu-le chestii de genul "there`s no way you can put structure into what you`re doing there...sorry you are not going to vegas", am ajuns la o concluzie...i can`t dance, not yet anyway. I mean, da e usor sa improvizezi pe melodii, dar sa urmezi o coregrafie..hmm not so easy. Oricum, si ieri si azi, ne-am mutat cu precious (aka sony vio - proprietate comuna), in apartamentul de repetitii al tarafului din clejani, si ne-am decis ferm ca apartamenul respectiv sa fie unul artistic. Si am deschis si camera lu precious, nu cumva sa nu ne cacam pe noi de ras, cand obsevam inregistrarile. Cert e ca, azi a fost mai bine ca ieri. Plus ca azi am reusit sa ne gasim melodia de coregrafie. Zici ca eram nebuni...vorba cuiva "ce nebuni suntem!". Ma rog, chestia asta poate fi perceputa doar de cunoscatori, are o conotatie speciala. Si ca sa fac o referire la ultimul post, nu am mai fost in Bavaria, am fost in 24..care e dragutz..si care supa cateva guri de whisky si redbull devine chiar tare. Imbulzeala de acolo mi-a adus aminte de Office-ul ploiestean, si nu numai imbulzeala, si si faptul ca a fost o reuniune de oras..cred ca eram cel putin 20 la un moment dat. Pacat ca unii au fost dati afara pt public indecency. C`est la vie, pana la urma.

So you think you can dance, trust me you can`t, but you will eventually. - Personal memo for myself.

Starting to feel like it..

Dupa cum am mai spus, sezonul toamna-iarna nu-i pentru mine. Am niste mici depresii prelungite de obicei..pe la inceput de iarna, dar de fiecare data prin perioada asta asa, de inceput de decembrie ..trec. Si tot iarna ma apuca un narcisim bolnavicios. Cred ca in perioada asta a anului, pentru a trece de depresiile mele, care de obicei sunt chestii gandite, nu de multe ori departe de realitate, intru intr-o stare de shallowness total, simt nevoia dezlanarii si dezmatarii, simt nevoia sa fug de realitatea mea prin partyuri..de fapt nu sa fug de realitate, ci sa o rezolv in felul asta. Parties, cafes si mult timp pierdut aiurea ( De fapt, pentru ca mi-am mai crescut gradul de pragmatism, acum pun o balanta intre timp pierdut si timp castigat). Relansarea mea on the skin-deep, shoal market a inceput in krystal, unde nu am baut niciun strop de alcool, dar ne-am simtit...foarte energetic..foarte..glam cred (asta pana cand am zarit un tip care avea tricou la fel ca al meu, foarte annoying, considering the fact that nu prea gasesc oamenii cu haine ca ale mele..cel putin nu prin ploiesti, in the big city lucrurile stau altfel). Oricum Krystalul e un club tare..isi merita renumele, macar putin, desi atunci cand se aprind luminile, nu iti mai place. Going on to Becker Brau, unde din nou ne-am folosit de people de "pile" sa intram cu invitatie :)). Chiar e marfa..sa te simti ca in filme, sa vezi o coada si tu sa intri inainte pentru ca ai invite. Ce-i drept am asteptat in fata clubului ceva pana ne-a adus un insider invitatiile. Am profitat de ocazie, sa ne luam o sticla de martini..cred c era.. Evident, desi cam taran am fost in momentul ala, cum am iesit din supermarket, am desfacut sticla. Oricum, a sunat telefonul, i-am dat-o mihaelei, care cu mainile inghetate, o paseaza repede la bubu..care..o baga in geanta. Am terminat de vorbit la telefon si observ ca in mana am..un dop. "Auzi bolo, ce-ai facut cu sticla aia?" Draw your own conclusions si stoarceti geanta de martini! Si Sf andrei, o mica ocazie for a small gathering, only closish friends..I got dizzy, inca mai avem drinks :)) am mai crescut si noi de la liceu, cand radeam absolut tot ce se numea alcool, aproape intotdeauna. Am avut o mini-reuniune de clasa, si niste nervi inainte, dar...se simtea ca si cum am fi din nou la liceu. Eram putin tras si spre partea de facultate, pentru ca erau si friends din fundatie (:* thanks for coming again), cu care am inceput sa petrec mai mult timp acum, de cand m-am mutat in the big city. In seara asta, urmeaza sa mai facem o reuniune sa vizitam Bavaria..mi-e cam frik de ce-o sa fie acolo (La multi ani Alex, sa ne cresti mare), dar sper sa fie bine. Si joi, pt c vin ruxi si sabin (cel putin that`s the plan) vizitam si club A. Azi we touched the peak of our shallowness..am stat pe o banca in Unirii si am numarat oamenii care se uitau la noi. Am castigat impotriva lu Bolo with one look...43-42 cred c era, intr-un interval de 20 de minute cred sau 25..mai avem de lucrat ce-i drept. Am facut asta si cu octavia mai demult, insa nu am avut un observator asa vigilent ca teo.

Frustration Topic

Vineri, metrou, suna tel : " Auzi, vezi ca io am plecat la Ploiesti, stiu ca ai sa te superi pe mine, dar chiar ma simteam rau" Of course, bazele relatiei noastre, sunt destul de adanci, asa ca mi-am permis sa spun " Nu ma supar, dar n-o sa te iert pentru asta" Cam urat, dar eram rather pissed. Imi place sa cred ca oamenii sunt dispusi sa faca sacrificii pentru mine, si daca nu le fac atunci cand sunt mici, cum va fi atunci cand/daca voi avea nevoie de real help? Si apparently, sunt oameni care fac sacrificii mici, dar asta nu garanteaza ca le vor face pe alea mari. Io cred ca sacrificiile mici sunt o conditie sine qua non pentru cele mari. Asta uneori, ca de multe ori si mie mi-e lene sa-ti fac de mancare.

Deep part

Nu stau degeaba, sunt in plina desfasurare a modulului 3 in lazar, care mi se pare ca merge super bine, si asta in principiu datorita cursantilor mei care sunt mai deschisi si mai comunicativi decat m-am asteptat..so way to go guys!!! Incep modulul 6 in ploiesti..si eu si teo suntem mandri de grupa ploiesteana. Organizam Santa LMT - Cititi previous posts! In curand vor aparea anunturile oficial(imi merge bine)e. Cik de maine incepem cursurile de Street Dance..o sa fie cel putin interesant. Am luat 6 la lucrare la mate si nu iau 5 la microeconomie.

PS: Nu`i tocmai un articol caracteristic :))

Rebounce, bounce, ounce, nce...

Am plecat sambata pe la pranz asa din centrul Bucurestiului, adica, din cartierul unde stau eu, si anume Dristor. M-am indreptat spre metrou repede, cu o tuse ingrozitoare, s-a speriat centrul de mine. Nu intamplator, natura mea egocentrica, se crede in the middle, si spun asta pentru ca mi s-a gadilat si putin orgoliul intr-un articolas din Esquire (era putin ironic ce-i drept) care sustinea ca bucurestenii adevarati sunt nascuti in Dristor. Eu, stiti vin din Ploiesti, dar se pare, ca desi nu m-am nascut aici in`shentrul capitalii' am venit aici fara drept de revocare. Imi place nespus atunci cand incep sa spun ceva printr-o deviatie asa, cu totul curbilinie de la subiect. (Tocmai mi-a adus bubi o tigare - i`m doing it again). Cum spuneam, am iesit in gerul de afara. Ca sa nu mai spun ca inainte, cu vreo 2 ore, m-am hotarat sa ma simt putin adventuros. Am coborat la Muncii si am luat-o pe un drum care mi se parea mie a fi mai scurt. Uneori o chestie mica simbolica, de genul attemtping to discover a new way home inseamna pentru mine, o chestiuta numita self-development, pe care lately imi place s-o experimentez. Uf, mi se stinge tigarea in timp ce eu deviez de la subiect. Cum nu spuneam mai devreme, imi place sa se holbeze lumea la mine in metrou, iar eu sa ma holbez inapoi. Imi place sa se uite o tipa la mine si eu sa-i zambesc inapoi.. Makes me feel pretty, which i am, and even if i`m not (which i`m not - dubla negatie, deci cred despre mine ca sunt pretty pretty), tot sunt pretty numai pentru ca ma consider asa. Bag aici o gramada de idei, din simplul motiv, ca voiam sa scriu mai multe posturi, insa am zis sa nu va tampesc de cap...

Oricum..m-am dus in Kretzu (unde o voi ajuta pe Cristina sa deschida un nou club de debate in Bucuresti, in speranta ca in cativa ani, il vom bate pe cel din Ploiesti si pe cele din tara), unde urma sa devin Junior Practitioner in LSI si GSI ( Life Styles Inventory respectiv Group Styles Inventory). Asa ca am intrat in Kretzu, late as usual. Am urmat trainingul, am invatzat ce e ala Circumplex ( www.humansynergistics.ro). Mi-am facut LSI, am aflat ca sunt orientat pe rezultate, autodezvolare, afiliere, umanism-incurajator. Stiam astea deja. Mi-a iesit un circumplex chiar dragutz plin de albastru (which i`m really proud of). Oricum, ma simt mandru, inca o diploma, care aesthetic-wise...e cea mai dragutza dintre toate. Am facut circumplexul si octaviei, mihaelei, lu bubi..etc..Apoi ni l-am facut reciproc si am aflat ca sunt asa cum ma vad eu, cu mici exceptii...apparently sunt mai competitiv decat imi place sa cred. Sunt hotarat sa-mi duc la maxim punctajele albastre, sa lucrez la competitia cu mine si sa incerc sa nu competitionez cu ceilalti pentru ca...asa vreau eu, pentru ca asa e bn.

Ah..frustrare. De ce d-zeu toate programele misto gen ala cu danone sau cu top-talent sunt destinate numai celor din anii terminali. Sunt un om activ, vreau sa mi se ofere oportunitatea sa particip si eu chiar daca sunt mai mic si mai mucos. Asa ca dintr-o enervare profunda m-am hotarat sa aplic la top-talents si sa le explic in aplicatie cat de unfair mi se pare sistemul asta cu anii terminali. Si daca nu ma accepta...CE? Oricum vreau sa le arat ca pot, si ca sunt la fel de competent ca cei din anii terminali, uneori poate mai competent decat ei. Hence, voi lupta pentru subinarea sistemului asa care mi se pare cel putin discriminator fata de noi, pispirii (ca varsta).

Circumplexul meu va fi cat se poate de albastru! Voi face ce voi spune ca voi face atunci cand voi spune ca voi face. Si sunt smeker, frumos, modest si destept. Mai ales modest. Si acum pentru ca fac modulul 10, si pentru ca am semnat angajamentul ala :)) ca am constientizat potentialul meu extraordinar ca fiinta umana si ca am constientizat dreptul meu nativ la o viata de succes, ma vor reinventa (proces pe care l-am inceput prin clasa a 9a)...il voi continua...

Rebouncing me

Friend Zone

Nu, te inseli, conceptul de friend zone employed in postul asta nu e acela pe care il stii din filme, nu ma refer la dating. Ma refer la ceva mai real si mai important pentru mine cel putin. Ca sa fiu mai specific, ma refer la the Best Friend Zone. Ma uit in jurul meu, chiar de multe ori, si vad oameni care in 2 zile au intrat in unul in zona ceiluilalt. (2 zike sa spunem e un termen generic pentru conceptul de timp scurt). Si ma gandesc cu rautate ca respectivii probabil nu au a very well defined bfz tocmai pentru ca nu au best-friends. Si ma gandesc cu invidie ca eu nu pot intra brusc in zona cuiva, si vice-versa, oamenii intra foarte greu in my bubble. La mine e nevoie de difuziune, e nevoie de one molecule at a time. Si pana la urma sunt invidios sau trist? Am 3 persoane, la care tin foarte mult, care sunt acolo, in my best friend-zone, care au intrat acolo prin unintrusive methods. Simt ca nu mai am nevoie de alti oameni in zona respectiva. De fapt, nu ca nu mai am nevoie, ci ca nu mai am loc. Si mereu vreau sa-mi fac loc pentru mai mult, si uneori reusesc, sa mai primesc pe cineva pentru timp scurt, dar apoi imi dau seama ca nu e locul lui/ei acolo. In schimb, am un shallow-friend zone destul de extins, si asta imi place. Probabil din cauza asta e destul de greu sa difuzeze cineva prin membrana aia friendoplasmatica, pentru ca pana a ajunge la nucleu, e mult de traversat, sunt niste layere clare. Dar sincer sa fiu, mi-ar placea sa fiu mai lichid, sa se treaca ca prin apa, numai ca ma gandesc ca dak treci prin ceva ca prin apa sau aer ca apoi sa te lovesti de ceva dur..si dens precum cimentul s-ar putea sa faci un crack in ciment, si, si mai important s-ar putea sa te autofracturezi. Asa cum zicea si adriana intr-un post, eu sunt o persoana de un egoism structurat. Ca sa nu mai zic de acquaintance zone. Cred ca parerile sunt atat de impartite cu privire la persoana mea in zona asta. Dupa ce multi oameni au intrat in the shallow-friend area, mi-au spus ca la inceput ma considerau..ba un ciudat introvertit, ba un fitos cu aere de superioritate, ba un om absolut banal, ba ..ba asta ba...bla. Dupa ce au trecut mai departe, cik..ash da impresia ca sunt chiar okay. Si apoi in the bfz sincer, nici nu-mi pasa, pentru ca stiu ca acolo parerile nu mai conteaza, conteaza doar ca esti acolo, si orice parere imi vine fix in fata, si orice repros la fel. Suna rau? Nu chiar..Suna verdic ca lucrurile rele sa fie ale mele, si lucrurile bune sa fie tot acolo. Sa fie ceva face to face, truth to truth. Vorbeam mai de mult cu octavia ca relatiile dintre noi sunt de fapt o forma usoara de comunism. Si da,  my bfz is communist, cred in egalitatea asta no matter what. (ma rog am luat si eu doar partea cu egalitatea, si am taiat partea cu human rights repression. Pe de alta parte, asta s-ar numi democratie, insa mie-mi place sa numesc sistemul meu comunism, poate comunism democratic). In concluzie, n`ai inteles nimic. On the other hand, si a orbita in jurul my bfz, which is not that hard to reach, e foarte ushor de facut, si de acolo..daca difuzam..e usor..sau greu. Doamne cat de egocentrist suna postul asta...zici ca e o dedicatie pentru toti oamenii care ar vrea sa fie cei mai buni prieteni ai mei. Si io cred ca asta vine din frustrarea ca nu pot sa accept best-friends foarte usor, de fact exprimarea corecta ar fi ca ii accept foarte greu. Si as vrea sa fie mai usor, dar cred ca e un fel de bariera ca probabilitatea de a fi ranit, sa devina posibilitate, si din posibilitate sa se nasca o improbabilitate..imposibilitate..utopie. Da, da..nu stiu daca asta e prostie emotionala, sau inteligenta emotionala. Ah si inca ceva, mi se pare greu sa socializez cu oameni care nu-mi plac..De multe ori m-am intrebat daca e normal sau nu. De fiecare data cand m-am intrebat nu am reusit sa-mi raspund. Am pendulat contant intre da si nu. Si ma gandesc ca..daca uneori mi-e usor sa socializez si alteori nu, daca uneori sunt lider si alteori nu, daca uneori sunt iustin si alteor nu, inseamna ca nu am deloc constanta? Oare trec printr-o criza de personalitate, oare inca nu sunt definit ca persoana? Oare sunt colericomelancolic sau flegamtic sangvinic, in loc sa fiu doar una dintre cele 4, sau macar o combinatie normala de coleric-sangvinic sau melancolic-flegmatic? Sau sunt atat de format ca personalitate, incat orice alunecare imi da impresia ca sunt handicapat sau diform?

Santa LMT - Charity Event

Si acum...ca tot vine Craciunul, pentru ca ne simtim mai buni si mai darnici, pentru ca ne simtim solidari cu oamenii, si pentru ca in sinea noastra suntem oameni *so i`ve heard*, noi Clubul LMT organizam Santa LMT, un event de caritate prin care planuim sa strangem niste fonduri modice pentru Centrul de Plasament Sfantul Nicolae. Fondurile..vor fi folosite pentru a-i bucura pe copii, cat de mult putem pentru o saptamana. Noi, membrii clubului LMT, vom merge zilnic timp de o saptamana, si in fiecare zi, folosind banii de la voi, we will provide everything needed, food, toys, etc. Spectacolul va avea loc pe 15 Decembrie, Locatia va fi anuntata mai incolo. Pretul va fi de 10 RON, insa puteti da cat va lasa inima. In program sunt incluse mini-piese de teatru, stand-up comedy, dansuri (street dance, modern dance, oriental dance), muzica buna (la chitara, pian si acordeon). Asta e un fel de pre-promotion. Detaliile specifice le veti afla intre 3-14 decembrie, cand the actual advertising will take place. :)). Please come for the kids!!!

Zeii arunca Zarul - a stream of consciousness

Alea Jacta Est! Zarurile au fost aruncate de mine. Zeii arunca zarul, dar nu ne intreaba niciodata daca vrem sa luam parte la joc. Eu sincer nu vreau sa iau parte la niciun joc cu zaruri, vreau sa fiu stapan pe destinul meu. Ah..da..destin, uite inca o chestie in care nu cred. De ce d-zeu ( D-zeu, pentru cei credinciosi) (oricum expresia e flawed in itself, i`m taking G/god's name in vain) exista oameni care cred ca tot ce li se intampla face parte din planul divin? Mi se pare absurd, ca noi ca animale inteligent-sociale ce suntem sa credem ca suntem comandati de ceva, orice ar fi acel ceva. Eu pe de alta parte, pragmatic fiind, cred ca totul se intampla cu un motiv. Nu priviti asta tot ca pe o chestie ce tine de divinitate; nu e; totul se intampla cu un motiv. Sau mai bine zis, tot ce se intampla are capacitatea sa ne conduca spre un scop, o actiune finala etc. E o chestie de genul: pisica mea vrea sa se joace cu cablul de la mouse. Decid sa o las, pentru ca nu mi se pare ca ar avea vreo relevanta. Apoi, dupa ceva vreme, pc-ul se opreste, sunt nevoit sa il duc de 3 ori la reparat. Observ cu stupoare ca atunci cand e bagat in priza la service merge, pe cand la mine acasa nu merge. Si trebuie sa observ printr-o inamplare ca asa zisul cablul de la mouse facea un fel de scurt cand il bagam in calculator, moment in care calcul se oprea. Si totul pentru ca l-am lasat pe Negru sa se joace cu mouseul.



Zarurile au fost aruncate. ca in omul zar. Asta fac zeii cu noi, dupa parerea unor oameni. Isi noteaza pe foite niste optiuni de genul.



1- o sa trimit o furtuna peste Bucuresti, ca si asa au probleme cu canalizarile
2-o sa ii las pe americani sa arunce bomba nucleara, ce mi-ar placea o ciupercuta
3-o sa trmit vreme frumoasa in caraibe, soare..da..si ceva bun
4-o sa las sa intre 3 avioane in WTC, hai 2..3 ar crea prea mult haos
5-o sa destertific jumate de Africa, nu ca n-ar fi deja..dar ar fi fun
6-o sa inchei razboiul din Kosovo, deja showul asta e "like a revolving door" nimic nou nu se intampla.



Si tot asa, combinatii, dupa combinatii, uneori cu 2,3 zaruri. Si totusi, eu cred ca americanii au aruncat un singur zar cu bombele nucleare, si nu zeii, un zar care avea numai 2 pe toate fetele si tot asa. Noi suntem niste oameni zar pana la urma. Desi nu ne jucam cu zarurile fizic, le aruncam in mod constant. Cei ce au citit omul-zar, stiu ca scopul zarurilor e sa ne faca aleatorii, sa distruga orice urma de personalitate am avea. Zaruruile sunt pentru decizii negandite, sunt pentru atunci cand nu putem alegem..cica.. Eu cred ca zarurile nu au ce cauta nicaieri. Omul nu e ghidat de nimic, nici de D-zeu, nici de Buda, nici de zei, si cu atat mai putin de zaruri. E true, poate exista o forta, dar in niciun caz, nu arata ca in icoane, si nici nu are burta, nici nu e un Allah...poate e pur si simplu ceva metafizic, imaterial si tot asa. De ce sa ne mai incurcam cu religii cand putem sa ne guvernam dupa principii religioase cand putem s-o facem dupa principii morale. Sunt de acord ca in trecut oamenii aveau nevoie de o forta superioara care sa le inspire autoritate pentru a le fi inoculate precepte morale. Insa acum...De fapt :)) masele inca au nevoie de religii, prin asta eu, intr-un mod egoist, egocentric si modest..ma denumesc o elita (din punctul asta de vedere, nu din altul..nu am nevoie sa spun..nu fac asta pentru ca religia, d-zeu..etc ma va pedepsi..spun "nu faca asta, pentru ca nu e bine"). Si totusi, daca era sa o apuc pe calea asta, ar fi fost pentru ca bunicii imi spuneau mereu cand eram mic "nu-i bine, te bate doamne, doamne". Si apropo de doamne, ca tot am facut un flux al constiintei aici. Ma frustreaza ideea de satanist. Daca esti satanist atunci recunosti ca exista d-zeu (cei doi vorba lu` barbie - sunt vecini si nu sunt in niciun fel mutually exlusive, ci mai degraba mutually inclusive). Si atunci, presupui ca vei ajunge in iad, in loc sa incerci sa ajungi in rai. Isn`t that a bit wacko? Satanist, sado-masochist..tot aia...Let`s throw ourselves in the fires of eternal damnation...ca ce pu*a mea..ne place sa suferim.



PS: Mi se pare dodo-head-ish ..ca atunci cand nu pot tine o structura clara undeva, incerc sa ma scuz..de data asta am facut-o prin stream of consciousness.

A new start...to an old end

I hate this, i had so many ideas to write about and share...dar de cele mai multe ori cand inspiratia ma pocneste, nu sunt singur, si nu ma pot izola de oameni to publish an article (less than an article both in terms of quality and length, but still i like to call it "article"). Ei acum, cand am prins si eu un moment singur in the house, nu-mi vine nimic in cap. It's like creierul meu e gol. Nu ar avea rost sa va spun ca nu stau prea bine cu facultatea, pentru ca banuiesc ca e deja common knowledge (cik nu intru in examen la franceza, pe la mate nu prea am dat, la info nu am predat niciun proiect, si am si 2 lucrari saptamana asta la microeconomie si mate). Well i guess ca as putea sa scriu despre noii mei colegi. They're nice people, I've heard (ca eu dak nu prea am dat pe la facultate, nu prea ii cunosc). Da, chiar par oamenii de treaba unii dintre ei, si chiar s-au organizat in mici tribulete si apoi intr-o uniune de tribulete...Okay, da e true..sunt putin ironic. Si ma uimeste ca nu le vad potentialul de prieteni ai mei, proprii si personali, momentan. Nu prea-mi vine sa comunic cu ei, si asta din nou ma uimeste din simplul motiv ca eu sunt un om emotionally intelligent, foarte sociabil etc..uneori pur si simplu nu-mi vine.

Studiu de caz:
La 15 ani, Mihailescu Andrei Iustin, un semi-tocilar a dat examenul de capacitate. Subiectul nostru a intrat in clasa in care a vrut - matematica informatica bilingv engleza, cea mai buna clasa din ceea ce se zvonea a fi cel mai bun liceu din Prahova, Colegiul National "Ion Luca Caragiale". In prima zi de liceu intra in clasa 9A din liceul above mentioned. Si iese. Noul elev de liceu nu parea a fi foarte incantat de noii sai colegi. 4 ani mai tarziu isi incepea cariera de blogger (dupa parerea lui, mult spus) printr-un articolas numit "On the verge of the Universe". Dupa 4 ani, care au fost de nenumarate ori reiterati in blogul sau, subiectul plangea in sinea lui, si uneori in afara sinii sale (da, chiar cu lacrimi - lucru pe care afirma ca nu-l poate face, poate pentru ca era baiat ..pff, poate pentru ca era prea rece), pentru ca isi parasea colegii. Acum, el si colegii lui sunt la facultate si oamenii la care tinea cu adevarat din colectivul respectiv sunt intotdeauna in jurul lui, si el in jurul lor.

Nu stiu ce sa zic, cred ca voiam sa am o trecere brusca. Voiam sa incep facultatea cu acelasi colectiv. Sau daca nu cu acelasi colectiv sa gasesc acelasi fel de oameni. Sau daca nu acelasi fel de oameni, relatiile dintre noi sa nu o ia de la zero, ci sa ma gasesc undeva la 4 ani de intercunoastere. Ei bine, nu s-a intamplat asa. Cred ca nu ma pot adera la triburile lor momentan pentru ca sunt bantuit putin de fantoma fostilor mei colegi, ai actualilor mei cei mai buni prieteni. Cine stie ce sa va inampla peste 3 ani..Cine stie ce studii de caz vom analiza si atunci...

the RanDomNess of it ALL

Ei da, am zis ca atunci ca ma voi muta in bucuresti si voi avea net, gaze, apa calda, curent electric si toate cele voi scrie un post ... (am jurat ca nu voi mai scrie pana atunci). Acum, acel atunci a venit. Mi-am modificat pana si pe hi5...locatia mea e bucuresti acum. Irelevant. Astazi am asistat la nasterea unui blogger, laura (welcome to the community). M-a lasat sa ma uit cum isi scrie primul post. Isi corecta greselile de punctuatie...etc. Eu nu fac asta.

E uimitor cum uneori de la o simpla idee poti scrie cuvinte pe tastatura si ecran. Eu nu cred in ideea de perfectiune. Cu ardoare sustin ca greselile sunt autentice si ca fac oamenii sa fie ceea ce sunt. Blogul meu nu e in niciun caz gramaticalli correct. Asta nu inseamna ca nu stiu sa scriu. Nici pe departe. Pur si simplu se vede ca sunt aiurit, se vede ca pot fi si organizat. Se vede ca functionez pe baza teoriei haosului. Haosul mi se pare perfect. i mean, come on, daca te uiti in jur nimic nu e la locul lui. sau daca e la locul lui, e pentru ca asa ti se pare tie, pentru ca asa te-a invatzat societatea in care traim. Go to Japan si obserca cum lucrurile care par supreme in societatea ta, cum ar fi dragostea, acolo sunt mai prejos...valori precum onoarea fiind above everything. Which brings me to my point, a bit self-contradictory if u asked me... Lucrurile sunt perfecte din puncte subiective de vedere...insa overall totul e atat de aiurit..incat in medie, nimic nu e perfect. As trage, concluzia, poate putin gresita ca tot ce e perfect e in haos...si tot ce e in haos e perfect (depending on the perspective).

Si ma gandesc (si scriu, intr-un post haotic, deci perfect, from my viewpoint) ca normalitatea e obiectivitatea colectiva a subiectivitatilor individuale. Pentru ca...nu-i asa, e greu sa fii in concordanta cu ceilalti. Si atunci de consideri special, iesit din comun? But are u special if u go against the flow? Well nush...sunt niste intrebari doar. Pentru ca daca blogul e arta, atunci nu ar trebui sa dea raspunsuri ci sa puna mai multe intrebari. On the other hand, ce arta pot sa fac eu un antitalent artistic.

The final point is, nu stiu cati dintre voi cor intelege, ca uneori imi place sa scriu chestii aiurita asezate urat in pagina, total nestructuate, cu greseli..ca sa transmit un mesaj cat se poate de personal. E ca teatrul modern, care prin aiureli..transmite atat de multe lucruri... sau poare nu. Postul asta nu raspunde niciunei intrebari, poate incearca sa ridice una micuta..si anume daca perfection is the way to go...and if it is? what exactly is perfection...Raspunsul meu..e ca e ce vrei tu. Marturisesc ca imi place perfectiunea, atunci cand e facuta din greseli.

un iesit din mana, iustin

Din cronica unui ...

-Sunt iustin si nu am timp!
-Buna, iustin! - salutara oamenii din sala.

Vorbeam azi cu Barbie. I-am spus ca am buzunar secret. Am rugat-o sa nu mai spuna nimanui ca am un buzunar in care tin timp pentru oamenii care conteaza. God, i wish that were true! Am mintit-o. Nu am niciun buzunar secret pentru secunde, ca sa nu mai zic minute. Nu am un buzunar secret pentru timp. Nu ar fi frumos sa exista cineva care sa priveasca in jur, sa se uite la secunde zburand in jurul lui sau ei. Sa se uite in ochii unei secunde, sa intinda mana, iar ea(secunda) sau el (secundul) sa se aseze calm in maina lui sau ei. Iar el ...sau ea sa o prinda si usor sa o indese cu lacomie in buzunarul interior al paltonului, acolo unde sunt multe secunde si multi secunzi. Parca nu mai avem timp deloc. Imi aduc aminte de tablourile lui Dali. In cel putin unul eu un ceas care se scurge. Imi da o senzatie de lent, de molcom si de incet. Ce ceas se mai scurge in zilele noastre? Acum pur si simplu se sparg. Si milioane de nanosecunde tasnesc ca dintr-o fantana arteziana. Dar nu tasnesc si atat, trec prin noi ca niste gloante mai puternice. They rip the flesh inside. Si apoi dak totusi nu trec prin tine, te izbesc de un zid, de primul ce iese in cale. Sau daca sunt destul de multe sparg primul zid cu trupul tau, si se opresc in al doilea. Dar te tintesc bine acolo. Nu ar fi bine sa fiu eu omul ce vede secunde? Sa fiu ca omul ce vede idei? Numai ca eu sa fiu omul ce vede secunde? Apoi sa vad minute, sa le indes acolo in buzunar pentru tine, oricine ai fi tu. Nu mai am timp. Imi dau seama. I`m not in denial anymore! I`m not ignorant anymore. E primul pas spre a-mi rezolva problema, imi dau seama ca o am! Auuu! Doare! Inauntrul meu e un gol!!! Lua-m-ar dracu, ce doare. "Sa-l umplu cu ce vreau? Serios? Mi-ai da voie sa fac asta?" O sa-l umplu cu timp! Doamne, cate secunde sunt in jur. Prima secunda e acolo. A durut, dar acum am... am buzunarul cu timp. Si pentru ca tu mi-ai dat ideea, prima secunda e a ta. "Bine fie, bem un ceai intr-o secunda! In salonul japonez?". O sa mai strang.

A fost ultima oara cand a spus "Buna, sunt iustin si nu am timp!" A fost ultima oara cand oamenii l-au salutat acolo. Acum are timp, in buzunarul lui, cel putin atunci cand alege sa se uite in jur dupa secunde si sa le culeaga. A fost ultima oara cand a vazut sala aia.

Sad and the city

Am tot fost, dupa cum spune Octavia, sheep in the big city. Sunt sheep in the big city. I`m a sheep in Bucharest, dar sunt sheep si in Ploiesti. De multe ori trec fara sa ma uit in jurul meu, insa am inceput sa fiu more environmentally-aware, si nu ma refer la partea ecologica. Pur si simplu sunt mai aware la lucrurile care se intampla in jurul meu, la oamenii care trec cu geaca rupta pe langa mine, la domnul din tramvai care are adidasi nike luati dintr-o ghena si care ii cedeaza locul unei babute ce abia se tine pe picioare, comparativ cu domnul imbracat intr-un costum ieftin si o servieta care imediat cum a prins un loc s-a asezat fara a se mai uita daca sunt oameni care chiar au nevoie de locul ala amarait dintr-un tramvai ingalbenit de miros de oras si timp care 'nu mai are rabdare'.

Ce imagini triste. Ce urat e sa te simti nepuntincios cand cobori din trenul cu care ai venit de la Ploiesti in momentul in care un om doarme in pasajul de la metrou din gara de nord, in timp ce un altul ii desface buzunuarul de la blugii care jur erau curati. Tragea usor de fermoar, ca sa nu-l trezeasca. Si am avut o ura nespusa. Mi-ar fi placut sa ma acosteze pe mine sa-mi ia banii de intoarcere, dar sa-l lase pe omul ce dormea in pasajul de la metrou din gara de nord in pace. Si m-am simtit complet neputincios. Va spun sincer, nici un dram de curaj sa actionez nu am avut. Apoi am continuat sa cobor sub pamant, sa circul prin tuneluri negre cu sine paralele. De fiecare data cand cobor, ma enervez crunt vazand ca oamenii nu stiu sa foloseasca scarile rulante. De ce nu se uita sa vada ca pe o parte sunt 2 pasi mici, galbeni, alaturati. Pe banda aia stai pur si simplu. E atat de greu sa vezi ca pe banda de langa sunt 2 pasi care merg? De ce nu ne uitam in jur sa vedem ca pe acolo circula oamenii care se grabesc. Am incercat sa prind trenul odata si ma grabeam ingrozitor insa, banda de oameni grabiti era ocupata. Am o 'scarba' fata de oamenii care stau pe unde ar trebui sa mearga. De multe ori, daca sunt cu cineva imi vociferez nelinsitea aruncand cuvinte in stanga si in dreapta, cuvinte de genul "Vaca aia grasa nu vede ca pe acolo se merge?" sau "Boul ala e chiar bou!". Si eu faceam la fel. Acum am incercat sa ma uit in jur si am invatat sa nu`i mai incurc pe cei care se grabesc.

Asteptam 101. In staie se fac lucrari. Un sant in care sapa o femeie, nu..doua femei si un barbat. Una din femei are niste pantofi ieftini in picioare (a iesit la un moment dat, am putut sa`i observ). Niste sosete flausate urate. Imbracata murdar si fara gust in timp ce un "domn" de pe marginea santului ii da indicatii cu privire la modul de sapare. Ea il asculta pe domn. Are parul roscat, murdar, si are cercei de aur, genul de cercei care sunt mai importanti prin cantitatea gramului de aur cantarit, decat prin aspect. Genul de cercei...biluta care atarna. Pielea, un bronz urat si transpirat. Vulgaritate de pe ambele parti ale santului. Barbatii se uita cum femeile sapa, in timp ce ei stau cu tarnacopul in mana. Nu sunt in niciun caz feminist, dar de ce nu lucreaza cot la cot. Tramvaiul opreste in dreptul santului. "Javra dracu!", injura cei ce asteapta indignati ca nu au pe unde sa urce in tramvai. M-am strcurat si am urcat linistit. Tot statia de tramvai de la gara de sud, cu 5 minute in urma, din nou un domn cu un costum ieftin si niste pantofi curati, dar urati scoate un servetel isi sterge pantofii si il arunca pe jos, cosul de gunoi fiind langa el.

Metrou. Imi placea sa cred ca domnul ce tinea o pisicuta in brate o ducea unuia din nepoti. Miorlaia speriata, insa zambetul dulce in timp ce o mangaia, m-a inmuiat recunosc. Era un miorlait surd/mut, nu auzeam din cauza zgomotului din metrou. Miorlaia, iar el o mangaia. Ii se urca pe umar speriata, o ia in brate. Cobor. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe.

In fata la tnb, un cersetor aranzeaza in linie niste ciudatenii. Apoi, mandru, se uita la ansamblul rectilniu.

Haine urate cu pretentie de stil. Pantofi jegosi. Stil copiat si fals.Groapa. Tarnacop. Pamant. Tramvai. Metrou. Pisica. Stil. Bani. Bun simt. Gunoi. Curatenie....

Si de ce ash scrie despre banalitati? Mananc placinta cu branza, beau apa minerala borsec, ascult Alexandrina Hristov - Numai tu. Recunosc, ascultam Groove Coverage - Poison, dar tineam neaparat sa va spun ca in timp ce scriu postul asta ascult Numai tu. Asa ca am intrat pe youtube si am dat click pe ce voiam sa ascult. Ei bine, nu, nici acum nu ascult pentru ca intamplator nu se incarca pe youtube (eu nu mai pot asculta muzica decat pe youtube sau vlc, dar cum varianta pe care o am de la 'numai tu' nu-mi place, ascult pe net, care nu se incarca). Doamne ca banal. Iar mi s-au adunat multe! Sa scriu despre cele 2 piese pe care le-am vazut recent? Plastilina si Don Quijote? Sa fac un review sa va rog sa mergeti la Plastilina, dar nu si la Don Quijote? Sa scriu ca m-am apucat de scoala de soferi si ca nu-mi place? Sa va zic, ca am dat aproape toti banii pentru cursurile de japoneza? Ca ma mut in Baneasa cu Octavia, ca avem garsoniera. Are rost sa va zic ca in curand voi incepe sa fiu TA in LMT, ca mai apoi sa fiu trainer? Serios are sens sa va zic, ca deja am inceput sa organizam tabra Branding Romania de la anul (marturisesc ca nu am fost la prima intalnire). De ce Dumnezeu as zice aici ca inca merg dimineata in Molinari, de dragul anilor de liceu?   .................................................................................. ( Asta e o fraza cenzurata) . ................................................................................................ (Asta e inca una). Fac pariu ca v-ar fi placut sa cititi frazele self-censored. Da, probabil chiar e interesant sa stiti ca pentru 2 zile nu am fumat. Exact. Azi am fumat. Si ce? Ah am fost si la Flugtag, am vazut Bucurestiul de pe Intercontinental. Si lucrurile astea s-au intamplat numai ziua.

Frame in Frame

Plastilina, o super-piesa despre lucrurile cu care suntem obligati sa ne confruntam. O arta, care asa cum am spus si la discutiile ulterioare piesei cu actorii si cativa stalpi ai administratiei locale, m-a lasat cu o senzatie, cu un gust. Nu m-a facut sa ajung la niste concluzii, m-a lasat undeva plutind intr-o mare de intrebari despre mine, despre locul in care traiesc, despre oamenii care sunt in jurul meu. Actorii, jos palaria. Superb! Au transmis un mesaj al singuratatii. Ma exprim prost. Au transmis ca ne insinguram, ca ne instrainam, ca nu mai stim cand sa fim singuri. O piesa legata de comunicare, o piesa ce ne explica prin cuvinte de ce atunci cand nu gasim vorbe, de ce atunci cand nu stim cum sa reactionam o facem violent. De ce o o pushlama care asculta manele ar pune mai degraba mana pe fundul unei domnisoare decat sa incerce alte metoda de a o 'cuceri'. Sau de ce baietasii de cartier prefera bataia. E un mijloc de a comunica pana la urma. Cosocietanzii (nu cred sa exista asha cuvant) (me included) au o lipsa in arta comunicarii, si anume mijloacele. De aceea, violenta devine un mijloc de comunicare in masa uneori. Umor de calitate, acting de calitate, mesaj puternic, discutie cu coatele pe masa dupa ( a fost o inititativa a politiei romane de a ramane sa discutam ideile vehiculate in piesa). Daca ai ocazia mergi la Plastilina, mergi!

Dar nu merge la Don Quijote. O piesa amarata cu 4 personaje. Unul are 3 replici. Un nebun cu capul mare si un castron in cap urla de te ia mama dracu. Nebunii se bat pe scaune. Se apropie de spectatori si urla neconenit la ei. Ar fi fost interesant, daca ar fi avut ceva de transmis. Dar mesajul a fost ioc in piesa asta. Sau poate sunt eu prea prost sau incult pentru asha ceva. Pe de alta parte si oamenii din jurul meu au avut aceeasi parere. Nimic, o poveste celebra, pe o scena rupta.Un "actor" cu pretentii de actor, ca sa nu mai zic regizor. Noroc ca piesa e salvata putin de  

performanceul lui Sancho. A reusit  sa-mi spuna si altceva in afara de nimic, ca sa fiu indulgent. De fapt,

actorul chiar le are, joaca bine, are chiar si mimica spre deosebire de "povestitor" si "castronar" ca sa nu mai zic de "dulcinea" (care are 2-3 replici la sfarshit). Daca ai ocazia sa mergi la don quijote mergi! ai grija sa nu fie aceeasi distributie ca in piesa vazuta de mine (imi pare rau sa te avertizez ca nu stiu numele actorilor).


Out of Frame

Apropo vedeti cum arata paragraful cu quijote? Parca si blogului ii vine sa manance din el. Imi si vad literele scuipate undeva in josul paginii!

Cum sa gasesc un titlu la varza scrisa aici? Varza deja  e luat de postul de mai jos. Cred ca trec printr-o perioada de dezordonare maxima in gandire.


Uite-te doar ce aranjare in pagina. Dovada ca e tarziu si ca ma simt modern in ale scrierii. Asezarea mea in pagina spune ceva in seara asta. Spune ca sunt obosit. Spune ca sunt dezorganizat, spune ca daca nu-mi place ceva arunc chestia aia la mama dracu. Spune ca daca-mi place o aranajez cat de cat frumos si prezentabil. Imi vine sa stric si mai rau postul asta. Sunt nebun.

Deja mi-e somn. Am scris si mini-reviewurile, care dupa canoanele obisnuite numai asa nu se numesc. Oricum observ ca lately nu mai am timp sau creier sa-mi structurez posturile pe o singura idee. Astept sa adun cacalau de idei, dupa care le comprin intr-un post de calitate indoielnica. Sper sa nu mai fac asa mult timp. Ma intrebam cand ar fi momentul sa va dau sa
cititi un post scris mai demult? Sau 2 ... Sau poate in lumina ultimelor evenimente voi mai scrie un post doar pentru ochii mei, si inca vreo 2 perechi. Nu stiu de ce, in seara asta am chef sa scriu tampenii.

Varza...

Si spun varza pentru ca, lately mi-au trecut atat de multe prin cap si am avut atat de putin timp sa le structurez pe pc, incat nu am scris nimic pe blog. Dar iata-ma, aici, in fata monitorului. Mi-e frica sa nu mi se reseteze, dar voi incerca sa scriu, atat cat am timp... the bewildering variety of things and ideas running through my intricate, stupid, blunt, blonde, idiotic, exquisite, plain, funny mind. Am facut ttt-ul, acum am diploma de trainer in clubul lmt, in curand, sper sa apuc sa fiu si trainer, nu doar pe hartie, ci in adevaratul sens al cuvantului. Am cunoscut niste oameni uluitori acolo, am simtit niste oameni deschisi pe care deja ii iubesc (poate e mult spus dupa o vara - oarecum- cu ei). Mi-am facut prieteni si planuri de Bucuresti. Enumeratie: Gabi, Barbie, Teo, Dora, Teo, Adriana, Laura, Laura, Andrei, Paul, Ana, Andrada, Coco (nu mai termin), Marmo, Yoyo, Cristina, Alina, Oana si Adriana. Astia sunt doar cativa dintre oamenii care mi-au placut. Pe cativa dintre ei ii plac mai mult, dar de dragul diplomatiei, o sa tac, in speranta ca cei care se stiu se stiu. Si in speranta ca planurile pe care le-am facut nu le vom uita prea curand. Nu uit listele!

Passing on. Eram la tara, era ziua Ancai. Am mancat. M-am dus pe leagan, m-am latit, am stat la soare cu castile in urechi (stiti voi de la ce, dak nu rushine). M-am uitat la cer, am simtit pe pielea mea toamna, calda. Am mancat tort. Am avut niste revelatii. Simteam cum ma coc la soare, simteam cum cresc spre maturitate. Am facut multe lucruri. Am avut niste decizii grele de luat vara asta (in special una). Am luat-o, si spre surpinderea mea se pare ca am pierdut un prieten. Ce pot sa zic decat, ca se intampla si ca nu regret nimic (aproape). Am castigat alte lucruri si alte promisiuni de prietenie prin decizia de a nu merge la nationala.

Ma racesc din ce in ce mai mult de Octavia. Am ajuns la punctul in care ma simt atat de ignorat, incat tind sa ma simt pe un anume drum al relatiiei noastre. Nu conteaza. In speranta ca ne revenim, trei puncte de suspensie (Paragraful asta e doar pentru tine. Ceilalti il pot ignora).

Vedeti, atat de multe ganduri incat le-am uitat. Acum par putine. Nu mai am ce sa zic, decat ca iubesc teo, mihaela si ruxi...si octavia.

Sper totusi ca toamna asta sa se inceapa frumos. Mi-ar placea ca inceputul asta de toamna sa se termine cu o relatie, inceputa intr-o noapte aiurea, fara planuri, pentru ca circumstantele au atenuat.

Si mi-ar placea sa ma cunoasteti.

Cu aiureala, Eu.

Cliseu despre toamna...

Vorbeam cu Laura, si m-a pocnit sa zic "doamne cat de toamna e afara". Si da, cat de toamna e afara. Azi m-a trezit Ruxi pe la 12, a venit la mine, dormeam. M-a luat la o cafea. Am aruncat o pereche vesnica de pantaloni trei-sferturi. M-am spalat pe dinti. Am aruncat hanoracul ei pe mine. I-am luat si adidasii. Am plecat spre Molinari sa bem cafeaua de dimineata. Si in drum spre cafea, ma uitam in jurul meu. Era ...de fapt..nu mai era vara. Uite motivul pentru care nu`mi venea sa ies din casa. Uite de ce sunt melancolic. E toamna.. Eu nu mai merg la liceu. Pot sa revin la cafea. Mi se pare ca are o culoare tomnateca, de pamant. Toamna intotdeauna ma aduce cu picioarele pe pamant, ma trage in jos din vara. Cu toate astea, ma lasa sa plutesc intr-un aer de burghezie dulce. Niste frunze zboara prin aer in fata mea. Hmm..ma feresc, ca un fericit suparat ca a venit... E soare si e frig. Imi aduc aminte, cand eram un pic mai copil decat sunt azi, cand desenam o femeie cu frunze around cu cosuri de fructe and so on... Imi aduc aminte cand in clasa a patra scriam compuneri despre anotimpuri. Tot asa, toamna era o persoana. Ce vremuri, acum..anotimpul si-a pierdut magia. Am mai crescut putin. De fapt, nu si-a pierdut din farmec, numai ca are altul. Ieri, cand eram in Tora la ciocolata calda cu rom, facand un rebus cu Anca si Irina, din nou reflectam... sunt student, fac rebus, si ma simt cum ash vrea, zacand intr-o cafenea cu prieteni around. Simt asta ca pe un sentiment de toamna. Si doamne ce prosti, cei care nu savureaza o cafea, incet, pe timp de frunze cazand aiurea.

My chronicle

"Time has made us companions more than once. How perfectly odd. It's a lie that i hold him high in my affections. My life is full of such lies. I don`t know that I`ve ever forgiven him for what he did - taking me prisoner, dragging me out of my mortal life to a distant grove in Gaul, where an ancient blood drinker, badly burnt, yet still imagining himself to be a god of the Sacred Grove, gave me the Dark Blood"

Nu stiu cati dintre voi ati citit din the Vampire Chronicles. Above e un extras din Blood and Gold. Asta citesc eu acum. Trebuie sa recunosc ca de ceva vreme imi doresc sa fiu vampir. Stiu, stiu am 19 ani, ar trebui sa`mi doresc alte chestii. Oricum eu am perioade cand imi doresc sa fiu un personaj. Spre exemplu, cand eram mic voiam sa fiu unul din planeteershii lui Captain Planet, apoi am vrut sa fiu Johnny Quest. Ma rog, redundant. Vreau sa fiu vampir. Nu vreau sa fiu unul din vampirii clasici...cu usturoi, lumina etc. Vreau sa fiu 'annerician'. Imatur? You may say so! How perfectly odd. Multi dintre vampirii lui Rice regreta ca sunt vampiri, ca desi sunt nemuritori, sunt atat de efemeri la intemperiile din lumea lor. Multi traiesc putini. Mi-ar placea sa fiu un vampir centenar, sa nu sufar de boli, sa-mi aleg momentul mortii daca m-ash hotari vreodata sa mor. Sa ma hranesc cu sangele celor ce fac rau. Sa ascult ganduri. Sa urasc singuratatea si sa apreciez fiecare moment de companie. Vampirii zboara, se mica repede. Si eu as face la fel. As putea sa vad erele trecand pe langa mine. As cunoaste alti vampiri. We`d befriend. Sa nu am zei. Sa fiu eu un zeu. Sa fiu printre primele verigi ale lantului trofic. Stiu ca nu as putea sa mananc, sa beau. Cu siguranta mi-as petrece noaptea intr-o cafenea, cu o cafea fierbinte in fata, mirosind aroma, pe care as simti`o mult mai puternica. Cu o carte in mana. As putea citi la infinit, fara teama ca timpul meu s-ar termina. As bea din sangele unui om care e ametit de la alcool. M-as ameti in felul asta. Daca ar fi sa plang, lacrimile mele ar fi de sange. Mi-as aduce aminte ultimul rasarit si as simti o dragoste platonica pentru lumina, desi m-ar distruge. As vrea sa mai pot trai ziua. Nu as putea. 

Sunt vampir. Acum sunt vampir. Va vorbesc din pielea unuia. Nu mai pot sta in lumina. Dar imi place sa ma uit la filme, sa vad culorile din timpul zilei. Imi place sa-mi aduc aminte marea albastra. Sunt in Paris, si nu mi-a luat mult sa ajung...am zburat. As fi vrut sa fiu pe plaja despre care vorbeam cu cineva aseara...pe plaja mea din Turcia. Sa vad apusul. Cu toate astea, stanu sub turnul Eiffel scriindu`mi jurnalul online. [...] M-am hranit, tocmai am 'omorit' pe cineva. E moarta pe una din strazile Parisului. Am ascostat-o, intreband-o cat e ceasu, apoi am impins-o cu o putere pe care voi nu aveti cum s-o cunoasteti intr-un gang. Ii simteam sangele pulsand, si am muscat puternic. Am varsat  din el(stiu ca nu ar trebui, dar sunt inca tanar... am timp sa invatz). Doamne (un vechi tic, nu mai cred nici macar in ideea unei forte, ca sa nu mai zic in dumnezeul -cu d mic - crestinilor), cate imagini prin sangele ei. A planuit cu sange rece moartea iubitului care o inshelase. L-a injunghiat de 5 ori. Ce fun e sa bei sangele genului asta de oameni. Toti omoara cliseic. Si ea la fel. Cand eram om m-am intrebat cum e sa omori. Nici acum nu stiu. Eu nu omor, ma hranesc. Dar acum, vad exact ce au facut altii. Imi place, e macabru ca atunci cand mananci sa vezi imagini din astea. Dar ce imi place. Nu mai simt nicio frica. Si iubesc nespus, atunci cand vreun baietas de cartier vrea sa-mi fure telefonul (nu mai folosesc asa ceva), si eu incep sa ma ridic in aer, cu ochii slipindu-mi luciferic. Doamne ce mai fuge.. Dar il las? Never, il sperii..ca apoi sa poata povesti un lucru pe care nu l-ar crede nimeni.

Si cum am ajuns vampir? Pff..e simplu. My maker mi-a zis ca ma urmarea de mult. Mergeam acasa. Inainte, intotdeauna cand ajungeam acasa noaptea si formam codul...ma gandeam cum ar fi sa vina acum? Ce as face? Si atunci, in sambata aia. Formam codul si am simtit o prezenta in spate. M-am intors. M-am speriat. Am inceput sa trag de usa. Ma rog. Mi-a zis ca se intoarce dupa o saptamana. Urma sa dispar din lumea mea. [...] (va povestesc altatdata saptamana aia). Ideea e ca tot pe scara blocului s-a intors...Si pe bloc. Am ajuns ce sunt azi.

Sunt pregatit sa te fac si pe tine vampir. Stiu ca iti doresti. Mihaela....de maine, dak citesti asta. Ne intalnim din nou.

Triviality

Cat de mult ma bucura cateodata o melodie noua, sau painea cu mac pe care mi`o cumpara maik-mea, cat ma bucura sa fumez o tigara cu un prieten. Cat imi place sa scrumez cu cineva apropiat in farfuria mea de ghiveci, cat ma bucura sa asociez mirosul unui compot cu o persoana. Si doamne cat iubesc "Allure". Innebunesc de fericire cand dupa o saptamana de kent, revin la o tigare de dunhill finecut. Ce`mi place sa descopar un film care`mi place. Si Doamne, sa am viteza mare de net.

Sa ma surprinda cineva la 12 noaptea cu o piatra in geam, sa ma flateze cineva, sa mi spuna lucruri dulci...sa`mi stea parul bine...sa merg cu trenul, cu capul scos pe geam, cu muzik la maxim in urechi, sa ma uit la drum cu parul in vant. sa invatz pentru un examen (da, imi place). sa flirtez. sa beau vin si sa dorm. cateodata simt nevoia sa beau limonada. uneori imi vine sa nu clipesc doar ca sa pot sa plang din cand in cand. sa ma trezesc dupa un vis frumos. sa mi se dea atentie, sa ofer atentie. sa fac baie. sa am o bufnita in noua mea casa

Sa`mi cer scuze!

Sa deschid ochii dintr-un somn dulce, sa stiu ca trebuie sa ma trezesc la 7 jumate, sa ma uit la ceas, sa fie 7 20. sa stranut. sa sarut, sa fiu sarutat. sa aflu chestii noi. sa`i am pe toti alaturi. sa am bani. sa ma gandesc la viitor. sa ma gandesc la "...". sa joc rentz, table. iubesc sa beau cafea. iubesc sa ma iubesc, iubesc sa ma iubiti..si iubesc sa fiu eu.

Si Doamne, cat urasc sa nu mai am tigari. Cat urasc sa nu mi se dea mesaj de ziua mea. Cat urasc sa nu am hainele pe care mi le doresc. Cat urasc sa am a bad hair day. sa ma plictisesc de muzica mea, sa ma plictisesc de oamenii din jur, sa ma plicstisesc punct. sa nu am la ce sa visez. sa visez urat. sa vreau sa ma imbat si sa nu pot. urasc sa am constiinta (vreau amoralitate). sa nu am dreptate.

Sa-mi cer scuze!

sa nu am ochelari de soare si o curea care sa`mi placa. sa fiu singur acasa cand nu vreau. sa nu pot zambi.sa ma doara capul sau maseaua. sa fiu obosit. urasc sa nu dorm cand cum unde si cat vreau. urasc sa pierd prieteni. urasc sa ma pierd pe mine. ma frustreaza cand altii isi irosesc potentialul (me included). sa nu am in plan sa citesc o carte. e bleah sa te complaci, sa te plafonezi. e bleah sa fii redundant si rutinat.

eu sunt iustin.

ma urasc si ma iubesc.

PS:votati in sondaj!

How opportunistic must one be?

oportunitate - substantiv, posibilitate datorata unei combinatii favorabile de circumstante.

Asa ca o oportunitate pe intelesul meu, mai departe de definitie este o situatie, care daca exploatata poate aduce un individ la un status quo mai bun decat cel de fata. Practic invatarea unei limbi este o oportunitate, un curs lmt este o oportunitate, activitatea de debate e o oportunitate. Bineinteles, problema se pune acolo unde sa intalnesc 2 situatii favorabile? Pe care o alegi? Ce inseamna ca o situatie sa fie mai oportunitate decat alta!!!

Eu personal, am fost si imi place sa cred ca sunt genul de om care a profitat in general de pe urma acestor sanse, ash putea sa le spun, de fiecare data cand a avut ocazia. Am facut debate (considerat de mine cea mai importanta activitate, practic era centrul actiunilor mele), am particpat la tot felul de concursuri gen Aliante, la olimpiade, am facut cursuri pe la psiholog, am facut chiar si un curs lmt, am...mai pot scrie multe aici, nu are rost.

Eh dilema mea...e ca mi-am pierdut motivatia pentru debate si incercam sa`mi dau seama de ce anume am facut lucrul asta. Si dupa cateva zile in care m-am chinuit sa mi dau seama de ce eu nu vreau sa mai particip la nationala de anul asta, am realizat. Primele mele motive au fost banale: oamenii de acolo nu`mi mai spun mare lucru, debateul se termina pentru mine aici, pot sa merg sa fac ttt-ul ca sa devin trainer la lmt, cel mai serios motiv a fost "nu vreau sa merg la nationala"..si nu intelegeam de ce. Frustrarea mea era ca eu, omul care a profitat de toate shansele care i s-au oferit, refuzam sa mai profit de nationala asta...si de ce? Si dupa o discutia cu Mihaela, it hit me...era chiar simplu. Nationala nu mai era o oportunitate!!! Competitiile de debate in trecut erau pentru mine ca niste peaks, ei bine..din diverse motive, pe care nu vreau sa le enumar acum. La sfarsitul zilei, am realizat ceva banal, eu sunt un om care profita de oportunitati, si care nu face lucrurile din inertie. In momentul in care dezbaterile au incetat a mai fi o oportunitate (traiesc cu impresia ca mi-am dezvoltat abilitatile pe care debateul il dezvolta, am castigat si eu ce am putut, mi-am demonstrat ca pot), in momentul in care paralel cu nationala au aparut idei de genul..vreau sa fac ttt (se intampla in aceeasi perioada), mi-am pierdut tot ce inseamna debate-love. Acum nu stiu dak nu vreau sa raman prezent in club ca trainer, dar asta se va dovedi la randul sau ca are potential de oportunitate sau nu. Pana atunci...CODECS tot inainte.

eu, cel care profit

Un meduz si o meduza...

Da chiar meduzele au sex? Nu conteaza...Ne-am intors de la mare... A fost frumos, poate cel mai frumos an la mare ever; a fost si cu vreme buna si cu vreme nebuna, dar se pare ca 'vremea' dintre noi a fost intotdeauna (aproape) insorita. Acolo pe tarmul marii recunosc ca mi-au lipsit cateva persoane intai una, apoi a mai plecat cineva si mi-au lipsit 2. Intr-un final au inceput sa mi lipseasca 3. Unii m-au enervat, pe altii i-am iubit - probabil se stiu cei care m-au enervat si la fel de probabil se stiu cei pe care i-am iubit. Fact is, am uitat de nervi, pe cei pe care i-am iubit inca ii mai iubesc. E un post scurt.

In final, tripul a fost un skimb de experienta, a fost un skimb de atingeri, a fost un skimb de gandire, a fost un skimb de glume, a fost un skimb de vorbe, a fost un skimb, a fost un skimb de atingeri. Si in plus ne-am tinut de mana ...nu? Aha! fie toti odata, fie 2 cate 2, fie 2 cate 3. Dar noi (toti), DA, noi, ne-am tinut de mana!!!


We rocked! "We grouped...."

De pe plaja biroului, Iustin

Samstone...

In weekendul dinainte de oralul la romana... a ramas octavia la mine. Panica amandoi, asa ca ne-am apucat sa invatzam pe la 1 dimineata cu tigari cu aroma de cirese, blackstone, cafea - imi place cafeaua asa ca am baut si cana octaviei, 2 cani mari pentru mine si ne-am bagat unul pe celalalt in priza, ciudat avand in vedere ca de obicei scoatem orice fir din orice priza si ne izolam in discutii de orice fel despre oameni, locuri si noi. Ce bune sunt tigarile alea pentru invatzat, nu se termina, nu se sting, sunt lungi si scot un fum de cirese si nu se sting pentru ca nici noi nu ne-am stins pana acum. Am fumat putin kent atunci, si nici alea nu se sting pentru ca nici noi nu ne-am stins. Obositi ne indreptam spre pat unde periuta mea de dinti cu vibratii a jucat rolul principal - ce ciudat si pervers suna! asa a si fost... ce sa faca 2 oameni cu o periuta de dinti cu vibratii in afara baii. Oricum a fost, a fost inocent si funny. Ne-am scos din priza si am inceput sa vorbim despre oameni, despre evolutie si involutie, despre cum oamenii evolueaza si despre cum fiecare are viata lui. Partea frumoasa a fost ca noi avem si viata noastra. Apoi, am vazut un cer de apus, avea aceeasi culoare. Apus pentru ca tocmai terminam o treapta. Dar cum sa apuna soarele la 4 dimineata? Nu a apus! Era pe cale sa rasara. Pe balcon, cu 2 cearsafuri, Samson se auzea din camera mea, o tigare (kent de data asta - scurte, dar tigari). O lumanare, o farfurie de ghiveci in care scrumam (cele 2 tigari inca sunt in farfurie). Lumina din ce in ce mai multa insa difuza. Si acolo, pe balcon... an epiphany! This is a milestone! Si au mai fost! Dar ce bine e sa iti dai seama ca stai pe o treapta si esti pe cale sa urci alta? Mai mereu le urcam sau coboram fara sa ne dam seama! Acum pe balconul meu, cu Samson pe fundal am realizat "This is am milestone!"

Pentru ca nici noi nu ne-am stins pana acum!
Pentru ca vom mai fuma tigari cu cirese!
Pentru ca suntem tigari cu cirese!
Pentru ca imi place cafeaua!

si pentru ca te iubesc.

Twkinkle,Twkinkle, Little Star

Astazi din nou am invatzat la romana (wow, some would say). Ma rog am tot invatzat zilele astea, insa azi voi aborda Luceafarul, poate putin floare albastra. Personal, cred ca sunt 2 poezii foarte mishto, de fapt operele bagate in programa sunt in general foarte mishto (observ ca pe masura ce le invatz si descoper seminficatii and stuff devin chiar interesante). Puteti considera ca posturile literare sunt de fapt un blog-inside-blog pentru ca mi-e lene sa`mi creez (am scris bine?) un blog nou doar pentru asta.

Oricum Luceafarul e o poezie, din ce intelege creierul meu compusa din patru parti. Prima parte debuteaza si se termina cu o interferenta si pendulare continua intre cele 2 planuri, terestru si cosmic. Incipiul poemului sta sub semnul basmului, aratand ca asa zisa actiune se petrece intr-un timp mitic, in "illo tempore" : "A fost odata ca`n povesti/A fost ca niciodata". Fata, personajul comun, personajul terestru, aflam din urmatoarele 2 versuri ca este o fiinta duala, ce altereneaza intre uman si absolut, si deci, ca orice fiinta umana, telurica tinde spre absolut, insa nu este neaparat capabila sa il atinga chiar daca absolutul se asterne in fata ei. Decorul tipic eminescian este brodat cu teme si motive romantice - motivul visului, motivul castelului, motivul oglinzii etc. Actiunea practic are loc in vis, intalnirea celor doi. Dragostea fetei este oarecum la prima vedere, nu necesita un indelung proces de cristalizare "Il vede azi/il vede mani/Astfel dorinta`i gata", insa Luceafarul are nevoie de o perioada de sedimentare a sentimentelor acestea dezvoltandu-se mai greu in cazul lui "Iar el privind de saptamani, ii cade draga fata". Ritul dragostei urmeaza si aici un pattern in care ea il cheama "Cobori in jos luceafar bland, alunecand pe`o raza, patrunde`n casa si in gand si viata`mi lumineaza". La chemarea ei, Hyperion se smulge din sfera lui inalta, intrupandu-se sub forma angelic-neptuniana (din cer si mare) si apoi sub forma demonic-uraniana (sin soare si din noapte). Poretretul luceafarului in cele 2 ipostaze este construit dupa canoane romantice, trasatura lui dominanta fiind lucirea ochilor care denota o traiere puternica interioara. Fata percepe privirea sa fie ca glacialitate (ochiul tau ma`ngheata) fie ca foc interior daimonic (privirea ta ma arde). Catalina nu este capabila de sacrificiu, de eternizarea iubirii in plan cosmic asa cum doreste Luceafarul, insa el, omul de geniu, pleaca la demiurg spre a-si sacrifica condita de "stea" pentru o ora de iubire.

Planul al doilea este strict terestru si prezinta iubirea dintre Catalin si Catalina. Catalin este descris printr-o schimbare a registrului stilistic, de la cult la popular, el inscriindu`se in mediocritatea populara. Asemanarea numelor nu este intamplatoare intrucat sugereaza asemanarea si apropierea dintre exponentii lumii terestre. Partea a doua exprima ludicul iubirii pamantene. Catalina penduleaza inca intre luceafar si teluricul catalin. El o intitiasa pe catalina in arta iubirii, arantandu`i riturile "pamantene".

Probabil, partea a treia este cea mai plina de sens purtand adanci intelesuri filozofice. Curpinde calatorila lui Hyprerion la Demiurg, Ruga acestuia de a fi transormat in muritor, cat si conversatia. Calatoria pe care Luceafarul o parcurge este una invers-temporala. "Si din a chaosului vai/jur imprejur de sine/vedea ca`n ziua cea dintai/cum izvorau lumine". Hyperion ajunge la incipitul creatiei "Caci unde`ajunge nu`i hotar/Nici ochi spre a cunoaste/si vremea incearca in zadar/din goluri a se naste". In rugaciunea sa, Hyperion invoca setea de repaos "Si din repaos m-am nascut/mi-e sete de repaos". Insa Demiurgul singur care`i cunoaste adevarata identitate (Hyperion-cel ce merge pe deasupra), de aici rezulta subordonarea lui, ii releva motivul pentru care acesta nu poate deveni muritor. Fiind creat odata cu ordinea primordiala a lumii, preschimbarea naturii sale intr-una de muritor ar schimba lumea, intrucat el ocupa un loc clar in ordinea lumii. Prin urmare el nu poate deveni muritor.

Ultima ipostaza, din nou cele 2 planuri se imbina. Luceafarul ii descopera pe cei doi indragostiti intr-un cadru tipic eminescian. Catalin, prezentat in partea a 2a ca "copil din flori" (sau ceva d genu asta) a crescut acum fiind reprezentat nu ca un om comun, teluric, ci ca un om care cunoaste iubirea paradiziaca. Urmeaza ce-a de-a treia invocare a luceafarului "Patrunde-n codru si in gand/Norocu`mi lumineaza". Raspunsul luceafarului, blunt de alfel: "ce`ti pasa tie chip de lut/dak`oi fi eu sau altul?". "traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece, iar eu in lumea mea ma simt nemurior si rece.

Floare albastra, cealalta poezie de eminescu pentru bac...e mai simpluta. Dak in Luceafarul, tema era a geniului in raport cu societatea, cunoasterea si iubirea, tema predominanta in floare albastra este iubirea, fiind inserata si conditia omului de geniu. Poezia, si asta romantica, compusa, ca sa vezi tot din patru parti, este un joc al eului liric, acesta transpunandu`se personajelor. Dar sitit ce m-am plictisit in pana mea..ce atat romana? O stiu si p`asta da mi-e lene sa scriu na! Hai k m-am enervat! huuuua! Ce d-zeu atata romana serios? Are vreun scop sa stiu atata materie din asta pentru bac? Mai bine ma impushk! Mai am o carca de invatzat.Dar azi voi merge in conac...si sa mi cumpar niste haine. Apoi ies in parc...si la noapte o sa ma uit la heroes, asha cum am facut ieri toata ziua de am vazut vreo 8 episoade.Ei si ce dak am bacu? Aveti vreo problema? Hai v-am poopat :*.

Semnat, X

PS:Jet mah!

Where is the love?

Intotdeauna, se pare, unii s-au intrebat unde e dragostea asta din fime. Eu personal m-am intrebat ce trebuie sa faca un om sa te atraga? Care sunt coordonatele lui/ei spatiale, temporale si caracteriologice pentru a-l/o face appealing? Si care ar trebui sa fie coordonatele tale pentru a fi appealing pentru o varietate cat mai mare de oameni?

O sa incep, prin ceea ce`mi spunea cineva (care pentru postul asta a ales sa isi spuna Maria Magdalena, deci ii voi respecta dorinta), si anume ca persoana asta este mult prea available. Parerea mea, e ca a fi available in mod clar cresc sansele tale sa fii mai appealing pentru o varietate mai mare de oameni. Raspunsul meu la chestia asta, si al Mariei Magdalena a fost in final o intrebare: Cu ce te ajuta sa fii appealing pentru o tona de oameni daca tu in tona asta de oameni nu gasesti un om, o fata, un baiat cu care sa poti trai o poveste de dragoste ca in filme? Am inteles oarecum, ca si eu, si Maria Magdalena am trait franturi de poveste insa niciodata povestea intreaga, pentru ca asha cum spunea Ms Smith, "A happy ending is a story that hasn`t finished yet." Poate din cauza asta, ea, Maria nu a trait niciodata un final fericit, pentru ca finalul intotdeauna, in viata noastra are o dinamica si deci, o continuare.

Imi spune, ca ea se simte curva, lucru cu care eu nu-s de acord; e doar o fata careia ii place sexul; bun, nimic rau in asta, din punctul meu de vedere. Insa ea, sau eu, sau societatea in general face o legatura intre "curve" si povesti de dragoste nereushite.[o paranteza, parafrazez pe octavia, fetele intotdeauna sunt etichetate ca curve daca le place sexul, insa baietii sunt "cool" daca cuceresc multe fete. In final e uimitor cum fetele mai reusesc sa mearga pe tocuri purtand o asha mare cantitate de etichete pe umerii lor]. Imi spune, ca prostituata niciodata nu are poveste de dragoste reushita (am cateva contra-exemple - Pretty woman, si prostituata de mai jos, din blog numita ..hmm.. Maria, etc). Ca ea traieste cu impresia ca traieste drama curvei care nu poate fi iubita. Si tot discutand noi, nu am ajuns la o mare concluzie, decat ca o persoana foarte complexa (concluzia mea) poate fi mai iubita decat una flat si static, desi e greu uneori in complexitatea proprie sa fii perceput altfel decat dominat de o anumita caracteristica.

Deja am inceput sa ma pierd in cuvinte multe, nici eu nu sunt sigur ca mai inteleg. In final, ce ii face pe oameni sa te iubeasca? Unii oameni au nevoie de timp sa se indragosteasca de tine, deci uneori timpul e unealta ce trebuie folosita si frustrarea de a nu fi iubit de la inceput nu ar trebui sa isi aiba temeiul in nimic, ar trebui sa nu existe.

Uite acum, imi aduc aminte de tipa asta, care mi-a cerut id`ul pe hi5 zilele trecute. Nu pot spune ca nu arata bine, pentru ca arata more than better, clar above average. Pozele interesante, parea o persoana interesanta (Vedeti? O aura de mister). In fine, am inceput sa vorbim, insa cumva mi-am dat seama ca fata asta nu are mari trasaturi de caracter, ci (conjunctie folosita eronat) este foarte plina de sine (si eu sunt, poate peste masura - asta mi-a dat o lectie si imi arata ca oamenii overconfident, sau cel putin persoana asta, nu par sa fie covered de cine stie ce mister). Pe mine personal, misterul ma atrage, arata o oarecare polivalenta. Ai o latura care se vede, insa arati ca ai si una nevazuta, iar omul, curios din fire, va vrea sa o cunoasca, thus more appeal to the mysterious person. In final am aflat, ca gustul bun pe care parea ca il are (il are, nu pare) si her good looks, nu avea mare lucru. E inca in lista mea, dar nu`mi mai spune nimic. Porumbelul a ieshit!

At the end of the day, appealul unor oameni sta mai mult in ceea ce nu se vede decat in a great deal of availablity and transparency intrucat "Off is nice, but on leaves something to think about". Cu toate astea, sunt oameni transparenti care spun multe. Sa fiu sincer, o concluzie clara cu privire la relatiile dintre noi, be them love-concerned or not, nu poate fi trasa, intrucat vedem lumea prin alti ochelari, prin alte filtre, intrucat gusturile nu se discuta, intrucat suntem atrasi de chestii diferite, intrucat suntem diferiti. Singura solutie care ne ramane este sa ne autodescoperim, sa stim ce ne place la noi, sa stim ce nu ne place. Sa lasam ceva din noi ascuns, pentru a tine persoana pe care o placi entertained pana in punctul in care e nevoie, pana in punctul in care te apropii de un happy ending foarte lung.

Semnat, EU, care nu am trait un happy ending.

Past, present and future tenses

Draga "tu",

Azi am varsat o lacrima...Nu mai mult, nu am avut ocazia...toata lumea urla.."nu mai plange". M-am comformat. Dar imi pare rau ca s-a terminat liceul. Si de ce? Liceul a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, cei mai frumosi ani cum ar spune unii. Unii stiu cat de mult a insemnat pentru mine experienta liceului, cat de mult am crescut ca om, ca baiat, ca prieten. Liceul pentru unii a insemnat evolutie pentru altii stagnare (nu cred ca sunt oameni pentru care liceul a fost involutie). Imi place sa cred ca eu sunt unii din oamenii care au evoluat in liceu. Imi pare rau ca nu am un "jurnal de bord" al liceului; sunt sigur ca azi l-as fi rasfoit cu placere. Amintiri, asa cum stiu cei care imi citesc blogul frecvent, am destule, amintiri la care tin destul de mult.

Azi am defilat in fata elevilor care raman in Bastilia, in fata profesorilor si in fata celor ca noi, care pleaca. Clar nu a fost cea mai frumoasa prezentare, insa a fost

Pentru noi, liceul s-a terminat cu un orgasm. I`m having an orgasm and i think it`s one long term orgasm (at least for the summer). Enough with this stuff!

Si stiu ca aici ne intrerupem drumul unii dintre noi. Nu vreau sa va spun decat ca

For what it's worth,
It was worth all the while.

It's something unpredictable,
But in the end is right.
I hope you had/'ll have the time of your life.


Stiti, mi-am trimis mie un mail in viitor. E un site pe net care face chestia asta. O capsula a timpului. Nu stiu daca voi mai avea aceeasi adresa de email atunci, nu stiu daca il voi vedea. Mi-am spus putine lucrui in mailul ala. Voi nu erati inclusi. Pentru ca stiu ca nu am nevoie de o capsula a timpului care sa ma faca sa`mi amintesc de voi.

Cert e ca NU v-am iubit mereu; tot cert e ca acum VA IUBESC; incert e daca va voi mai iubi. Cu toate certitudinile si incertitudinile singurul lucru care conteaza e ca in viitor voi putea spune: "Au fost mai demult niste oameni pe care i-am iubit" sau "Sunt niste oameni acum pe care ii iubesc la fel de mult ca in trecut, sau poate mai mult". (Sau poate o sa va urasc, da asta e acu :))).

In mod sigur, pentru ca am fost genul de sistem care functiona ca un tot, insa functiona si pe parti, stabilind legaturi individuale intre rotite com continua sa functionam, cel putin pana cand nu vom mai avea curent, care este si el autoprodus.

Cu drag,
Iustin

PS:Postul asta e valabil pentru fiecare zi; Ne vedem maine!

A n-a noapte de dragoste intaia ultima noapte de razboi

In seara asta, dupa multe ore de somn, si un trezit la ora 8, am inceput sa citesc critici, comentarii, rezumate pentru Ultima Noapte de Dragoste, Intaia Noapte de Razboi. Pot sa spun ca in final am priceput si eu ceva despre romanul asta (fir-ar el de bac). Sincer, e un roman destul de interesant; nu pot spune ca atunci cand l-am citit aveam maturitatea necesara sa`i pricep toate substraturile si sunt sigur ca nici acum nu am priceput la perfectie. Dat fiind ca bacul are o strcutura tipica si faptului ca nu`mi voi exprima opiniile despre romanul asta decat aici si cu prietenii (cred ca la bac voi fi formal si cliseic, great ce pot sa spun, in speranta ca voi lua o nota mare). Oricum, maine ramane stabilit un study date cu mihaela cu scopul unei mici polemici pe baza romanului, probabil over ice-cream, a cigarette or more for me, ice tea and good disposition.

Hai sa vedem ce concluzii am tras eu dupa romanul asta cu privire la personaje actiune etc.

1. stilul anticalofil e mishto (urasc infloriturile nenecesare)
2. iubirea lui stefan pentru ela porneste dintr-ul orgoliu care din punctul meu de vedere este absolut contradictoriu si paradoxal pentru naturala lui? Si de ce asta? Pai, nu era el omul care nu se poate integra in societate, care nu vrea sa se integreze in societate datorita mediocritatii ei? Si atunci, de unde sa vina acest orgoliu de a fi cu o fata frumoasa, poate cea mai frumoasa, decat din dorinta de a fi admirat si invidiat de societatea mediocra, care din punctul de vedere al tuturor este inferioara personajului principal, un intelectual inadaptat? Deci practic, omul nostru nu face altceva decat sa isi doreasca sa fie praised de o societate pe care nu o sufera? Sau cum?
3. iubirea in romanul asta e un proces de autosugestie din punct de vedere al incipitului ei, insa cu timpul devine patologica datorita rutinei, cunoasterii (cunoastera prin iubire) si asha mai departe
4. E Stefan Gheorghidiu gelos? Eu tind sa cred ca nu? El tanejste dupa adevar, dupa certitudine. Traiest cu impresia ca iubirea trebuie ridicata la religie monoteista. Deci altceva in afara de persoana ta si a celuilalt nu trebuie sa fie! Dat fiind ca prin iubire intervine o cunoastere telurica, dar si un "paradiziaca" atunci chiar nu mai e nevoie de nimic (in perceptia personajului). From what i know gelozia asa cum cred eu ca e definita ar fi trebuit rasfransa asupra lui g, insa stefan, nu face altceva decat sa isi framante spiritul cu incertitudinea. Nu cred ca ar fi contat dak il inshela cu g sau cu altcineva. Sentimentul lui poate fi, cel mult, caracterizat ca o gelozie generica impotriva tuturor barbatilor, deci nici aceasta ipoteza nu sta in picioare, el simtin aceasta gelozie chiar si pe lumea mondenta. De fapt, orice departare a sotiei sale fata de el cutremura fundamente puternice in constiinta lui de om monoteist. Iubirea nu e decat unica, alta caracteristica nu mai are. "Cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt"
5. Dupa ce s-a chinuit cateva sute de pagini -nu mai stiu exact cate sute daca 2 3 sau mai multe- cu tempestul incertitudinii, oboseste a se mai "ofitca" (cuvant ales prost, but otherwise rather funny in context) si realizeaza ca este indiferent, lasandu`i tot trecutul. Cred aici, ca ela a ieshit din lumea lui si dupa incercari succesive de impacari el a realizat, probabil cu tristete, ca nu sunt facuti unul pentru altul, si ca ceva ce nu mai merge de la sine (apropo de discutia cu paul de zilele trecute) nu e ceva pentru care merita sa lupti. De fapt Stefan a realizat probabil ca nu exista nimic pentru care trebuie sa lupti, pentru ca lucrurile pentru care merita sa lupti vin de la sine.
6.De ce D-zeu i`a lasat mare parte din avere?Adik inteleg ca e intelectual, nu are nevoi fizice monetare, but for the sake of god, why on earth would u leave all that money to a person u no longer care about? Deci, daca i-a lasat banii si casele de la constanta, el demonstreaza ca tine la ea cumva, desi indiferent, lasand-o sa primeasca lucrurile de care are nevoie.
7.Desi tin minte ca nu mi-a placut partea cu razboiul, pot spune ca imi place ideea demitizarii razboiului, in care oamnii nu sunt viteji, striga patriotic ca vor invinge si asha mai departe. Razboiul e dus la rang de catastrofa umana, oamenii simt deznadejde, sunt mai prone sa gresheasca (dovada ca ei la un moment dat sa gasesc cu spatele la adversar), infricoshati etc. Partea interesanta e ca razboiul are valoare de catharsis (concept ikimian) si purifica tot ce e necurat in erou. Il face sa realizeze, poate datorita situatiilor limita in care era pus. Poate ca fiin aproape de moarte subconstientul sau l-a obligat sa moara (daca era cazul) cu o rezolvare a conflictului sau interior, pe care a si gasit-o renuntzant la ceea ce`l facea sa sufere (lucruri incontrolabile, intrucat certitudine e incerta mereu). Asa se rezolva conflictul psihologic desfasurat in timpul interior. (un illo tempore propriu).
8. In patul lui procust, aflam ca dezerteaza e prins si condamnat (way to go, intelectual, intelectual - da stiau ei criticii ce ziceau cand l-au catalogat ca inadaptat social)

Cam asta cred eu despre roman. A se observa ca (virgula) my beliefs coincid uneori cu cele din carti de comentarii chestiune de care nu sunt neaparat mandru, dar care imi da totushi o shansa sa iau bacul.

There is a difference between being alone and lonely. I am lonely.

mihaela™: hey
mihaela™: wha'cha doin?
iustin™: starter wife
mihaela™: uuu
iustin™: mai am 20 de minute
iustin™: Da fac o pauza
iustin™: e mishto
iustin™: adik mie-mi place
mihaela™: foarte tare
iustin™: da nu mai pot sta degeaba
mihaela™: vreau si eu sa vad
iustin™: toata ziua in casa
iustin™: adik am fo si la tara
iustin™: da am stat tot in casa
iustin™: c ap louat
mihaela™: lool
iustin™: am inv sistemul digestiv
mihaela™: si aici
mihaela™: bv bv
iustin™: da simt ca bubui de biologie
iustin™: serios
mihaela™: eu d economie
iustin™: incep se le confund
mihaela™: e o aiureala in capul meu
mihaela™: da shtiu asha cva cva
iustin™: da ..shtiu
iustin™: e senzatia aia
iustin™: ca atunci cand inveti
iustin™: ca nu mai shtii nimic
mihaela™: kiar mi-am adu aminte multe chestii p care le shtiam incosnhtien
iustin™: si eu
mihaela™: foarte tare
mihaela™: sunt obosita
mihaela™: am ajuns akasa p la 8 si cva
mihaela™: si a plekat teo df la mine la 9 juma
iustin™: nice
iustin™: eu am zacut..
iustin™: si acu o ashtept pe ruxi
mihaela™: loooll...linishtit baiatul
iustin™: Care o sa vina dupa 12
mihaela™: lool
iustin™: da altceva nu am d facut
mihaela™: da nu a mai trecut nimeni p la tine
mihaela™: ?
iustin™: e la motorrock
iustin™: nu
iustin™: cine?
mihaela™: eu as fi venit sa am ajuns tarziu
iustin™: there is a difference between being alone and lonely
iustin™: i am lonely
mihaela™: ohhh
iustin™: incep sa ma simt bine
mihaela™: dap vorbeshti
iustin™: ma simt asha veeery..
mihaela™: si t uit la debra
iustin™: coockoo
iustin™: si aveam ceva
iustin™: d facut
iustin™: destule
iustin™: adik s merg cu anca la motorrock
iustin™: sa merg cu paul in doroftei
iustin™: si dak ma chinuiam mai gaseam
mihaela™: aaa
iustin™: da am ajuns sa ma bucur de compania mea
mihaela™: u si pisicile
iustin™: dapz
iustin™: nici astea nu au stat cu mn
mihaela™: uite dc shtiam veneam cu teo....da kredeam k eshti ink la tzara
mihaela™: k nu aia dat nici un semn
iustin™: oricum m-a binedispus debra
iustin™: chiar e actrita
mihaela™: ma gand eu
iustin™: nu e asha mult din grace
iustin™: in film
iustin™: e diferita
iustin™: si..o sa iti placa
iustin™: a lot of parties
mihaela™: must see
iustin™: social life muuulta..din aia shallow
mihaela™: pwefect
iustin™: care la mine a disparut de mult
mihaela™: lasa k ne revenim noi
mihaela™: we always bounche back
mihaela™: *bounce
iustin™: doamne
iustin™: abia ashtept
iustin™: s am timp ..
iustin™: sa ma fool aroun
mihaela™: auzi...
mihaela™: atunci d ziua mea
mihaela™: u unde zici sa mergem?
iustin™: deci...nush da eu vreau s ies din casa o noapte macar
iustin™: simt c imbatranesc
iustin™: where are my shallow friendships?
iustin™: i miss them
mihaela™: they have deepened
iustin™: darn!
mihaela™: or just faded
iustin™: myeah
iustin™: mai bine asta
iustin™: m gandeam azi
iustin™: ca am avut mult timp de gandire
iustin™: ca anu trecut pe vremea asta
mihaela™: thinkin is not good for u..
iustin™: eram tot timpul pe afara
iustin™: acu..ciuciu
mihaela™: eram tot timpu in conac
iustin™: si noaptea..
iustin™: si ziua
iustin™: si mereu
iustin™: carti remi
iustin™: stat degeaba
mihaela™: daaa
iustin™: venit la mine
iustin™: cu totii
mihaela™: si...eram....
mihaela™: a 11-a ...
iustin™: acu..frec menta (si sunt norocos, bine ca nu frec altceva)
iustin™: deci..conversatia asta..o pun pe blog
mihaela™: si oricum nu prea freci nici menta
iustin™: da..nici asta
mihaela™: cuz mint-rubbing
mihaela™: is not biology
iustin™: e de la prea mult invatzat serios..incep sa gandesc
iustin™: that`s wrong!
iustin™: seriously
mihaela™: exact
mihaela™: ne func creierasul

Scrap Memory Sales

Iata-ma inca o data in fata amintirilor. Am dat intamplator azi peste cardul de la fostul nokia 623oi pe care mi l-au furat la majoratul lu bubu, dar am avut intamplator inspiratia sa scot cardul cu cateva zile inainte... Serios de nu m-a cuprins o melancolie bolnava. Iar imi aduc aminte... de pozele pe care le tot faceam, petro din toate pozitiile, telefoane peste telefoane cu mii de poze si camere..dar...amintiri mai am pe blog. Acum ma preocupa altceva...

Stiu ca avem tone de amintiri? Acum ma gandeam ca e atat de trist sa stii ca e sfarshitul unei ere pline de good times incat imi pun intrebarea: Pentru ce? Am trait atat de multe impreuna, ca acum sa se termine? E clar ca vara asta e ultimul bastion al grupului nostru (imediat va explic de ce). Sincer cum sa nu te simti amarat cand stii ca lucrurile pe care le-ai iubit la cei din jur se duc pe apa sambetei? Ca vei avea prieteni noi, cu care vei avea amintiri la fel de frumoase? Dar niciodata trecutul amintirilor nu bate viitorul acestora. Ma intreb? Nu ar fi fost mai simplu sa fiu un om fad, intr-un grup de oameni surzi care sa nu auda nevoile celorlalti, intr-un grup de oameni orbi, care sa nu vada cand te bucuri sau cand esti trist, intr-un grup de oameni muti care sa nu te consoleze cand esti suparat, sa te amuze cand ai nevoie, un grup de oameni fara simt tactil, care sa ramana reci la orice atingere? Acum sa stii ca totul se termina, si ramai cu un jurnal in minte, pe care il mai citesti from time tu time, parca doare mai mult decat sa nu ai nimic (Asta cred eu pentru ca nu stiu cum e sa nu ai nimic pentru ca eu am avut si am totul). A fost bine sa avem toate simturile sa ne atingem unii pe altii, sa ne ascultam unii pe altii, sa ne atingem "gently, yet inappropriately", sa ne batem, se ne certam prin cuvinte ironice, sa radem unii de altii, sa zambim dulce atunci cand simteam ca altceva nu putem face? Sa ne jucam, (of, ce nu ne-am jucat?). Sa ne doara cand unul dintre noi a pierdut un simt, sa ne bucuram cand si l-a recapatat, sa ne bucuram cand vedem la fel. Am ajuns sa credem ca putem sa fim ca cele 3 maimute:una nu vede(mana pe ochi), alta nu aude (maini pe urechi), cealalta nu vorbeshte (mana la gura). Nu e funny sa shtii ca dupa o perioada, daca eu nu mai pot vorbi, o poti face tu in locul meu. Sa pot vedea eu pentru tine si voi, si tu sa auzi pentru toti?

Da a fost frumos, dar se va termina pentru ca toamna, si vara asta va fi iarna noastra (aici picam), pentru ca asa ne-o demonstreaza istoria. Ne vom intalni peste 10 ani,apoi peste 20 si tot asa. Oameni se pierd unii de altii daca nu sunt legati de circumstante. Prietenia e strict legata de comfort (asa incepe) si de afinitati. Acum vom vedea cat de grup suntem. Ne vom desparti mai mult decat vom putea suporta...si lucrurile se vor termina acolo.

Stiu ca e frumos sa crezi ca prietenia poate trece peste orice bariere. Adevarul e ca nu poate! Sau cel putin un grup nu poate supravietui barierelor! Cati oameni nu si`au jurat friendship above life ca apoi sa uite de orice legatura de sange 'spiritual'?

Si acum o parte mai restransa! Grupul meu restrans: Bolo, Mihaela, Octavia, Teo. Grupul asta restrans mai avea oameni mai demult (Lucia, Alex, Petro, Misu, Eli, Miki, Florentina etc). Deci a fost un grup restrans, acum s-a restrans si mai multe dupa intamplari! Acum e mic! CE se va intampla atunci cand unul o va lua in directie si celalalt intr-alta? Pana una alta ma leg cu sfoara de voi. Cu unii voi avea treaba profesionala (asta ne va garanta o legatura), cu unii ma voi lega prin locuinta, cu altii prin activitati si tot asha [de unii ma voi lega prin toate]. Cu toate astea nu e interesant sa analizezi motivul pentru care simti sa legi prieteni printr-o garantie? (Shtiu ca garantiile vin si din prietenie, si nu sunt in sine garantii cat urmari ale unei intelegeri mutuale, lucruri care stii ca vor merge pentru ca asa le-a fost dat... PE de alta parte, pot fi vazute ca simple legaturi "fizice" care sa te oblige no matter what sa ramai langa o persoana).

Momentan ramane promisiunea revelionului impreuna, in fiecare an, raman zilele de nastere, ramanem noi. Dar la un moment dat, chit ca vrei sau nu, lucrurile se vor termina...poate lipsa de timp, poate lipsa de activitati. Cu toate astea, gandirea mea pesimista si pragmatica, stiu in sinea mea...ca vor dura ani pana sa ma despart de cel putin 3 dintre voi, pentru ca ASHA VREA MUSCHII MEI, si pentru ca EU merit si pentru ca VOI ma meritati (asha rau, egoist, rautacios - sigur ati facut voi niste pacate in vietile anterioare sau chiar in asta).

Stiti ce e culmea? Exact in momentul asta am auzit bubuituri, focuri de artificii daca ma uit pe geamul din bucatarie! Asta pentru ca in ultimul paragraf am cea mai mare dreptate!

A fost odata o prostituata pe nume Maria...

"Ca toate prostituatele, se nascuse fecioara si nevinovata, iar in adolescenta visase sa`l intalneasca pe barbatul vietii sale"

Singur acasa, sambata seara... Racai de plictiseala. Ma ridic, merg la raftul de carti, rup un teanc din cartile de acolo, care s-au contopit de mult timp deja din lipsa unei maine care sa le rasfoiasca, sau sa stearga praful de pe ele. Ce sa citesc? Intr-un final, 11 minute, Paulo Coelho, suna bine. Inca o carte despre prostitutie, un fenomen foarte prezent in ultima vreme in grup - o prostituata din londra, una din bucuresti, si intr-un final o fata cuminte din brazilia si o prostituata din elvetia, 2 femei in aceleasi ambalaj.

Cartea asta probabil a fost unul din cele mai frumoase clisee citite vreodata de mine. O fata saraca, si ca spirit si ca statut social, in brazilia (dar foarte frumoasa) cunoaste in copilarie si adolescenta dragostea, nu asa cum ar fi vrut, ci doar unilaterala. Primul orgasm, propriile maini; primul sarut, impresia ca natura se sincroniza cu ea, iar din punctul ei de vedere ea era un "ei"; primul contact sexual, pe bancheta din spate a unei masini; prima slujba, vanzatoare;primul concediu, Rio de Janeiro, primeste oferta sa plece ca dansatoare de samba in Elvetia, Geneva. Ceva special? Nu... Pana acum. Nimic Special. Doreste sa devina model. Telefonul nu suna. Primul telefon de la agentie:arab prezentare de "mode", intrucat ea nu vorbeste franceza. Prima prezentare de "mode" s-a dovedit a fi pana la urma, "un drink", asa se numea propunerea pt prostitutie, 1000 de franci (destul de multi bani). Rutina intervine, dar nu pe 1000 de franci, ci pe 350 care era pretul standard. Sexul nu conteaza, orgasmul vine doar prin mainile sale. Niciun barbat nu`i provoaca vreodata un orgasm. Se obisnuise sa intrebe absolut tot, frecventa biblioteca, unde bibliotecare, singura ei prietena, ii imprumuta carti. Impresioneaza cu franchete. Intreaba orice. Invata franceza. Evolueaza brusc din provinciala a Braziliei, intr-o provinciala a Europei, si apoi o adevarata cunoscatoare a naturii umane. Invatzase sa-si cunoasca clientii, le ofera mai mult decat sex, le ofera consolare, alinare, sfaturi. Vede prostitutia ca pe o adevarata meserie, trebuie sa fie cea mai buna. Cafenea, intra din curiozitatea a ceea ce era "Drumul Sfantului Iacob" (drum de pelerinaj ce duce la Santiago de Compostela, spania). Irelevant? Nu. Descoperiti voi de ce nu! Un pictor se ofera sa o picteze pentru o lucrare. Accepta. Si asa se naste ceea ce ea nu mai simtise de mult. Pasiunea. Se termina cum ar trebui! Ea alege intre sexul sado-masochist, in care descopera placeri nebanuite (primul orgasm de la un barbat), intoarcerea in Brazilia (unde dorea sa cumpere o ferma), si el, pictorul. Evident...alege.

Sexul in zilele noastre? Sacru sau nu? Prostitutia, am invatzat, are 2 istorii. Una pe care o cunoastem cu totii, si care inca dainuie, aceea pe bani. Sexul sacru, pe de alta parte, am invatat, nu mai exista, cel putin nu oficial. Fete ce se oferau in temple, odata pe an, strainilor, intrucat orgasmul, din credinte masonice si nu numai, te aduce mai aproape de Dumnezeu!!! Ce descopera Maria, prostituata noastra gaseste exact sexul sacru, se simte mai aproape de divinitate. Nu intamplator, imi aduc aminte de Codul lui Da Vinci, episodul unde, masonul Sauniere, se apropie de divinitate prin sex. E foarte interesant cum femeia asta, care de altfel e reala, asa cum aflu din prologul romanului, reuseste sa iasa dintr-o rutina a contactului sexual care nu insemna nimic. Ce diferenta! Azi prostituata, un termen ce defineste un stigmat, ieri o conditie a societatii (in Babilonia spre exemplu, fiecare femeie, era obligata sa practice sexul sacru, cel putin odata in viata - un fel de pelerinaj la mecca, al musulmanilor). Ce ushor e sa ai relatii fizice cu cineva? S-a intrebat vreodata cineva de ce atingerea persoanei "placute" e diferita? Ca sa nu mai vorbim de atingerea persoanei iubite (sunt constient ca nu am simtit asta pana acum). Oare sa fie asa? Sa atingi culmi diverse odata cu acest orgasm "divin"?.

E frumos sa stii ca povestea asta chiar exista, si da cliseele sunt prezente tot timpul! Ca de aia sunt clisee. Deci, avem in fata noastra, un basm modern, in care prostituata joaca rolul printesei, pictorul joaca rolul lui Fat- Frumos, sexul, intriga, zmeul, sexul sacru, zana. Si pana la urma, chiar si o prostituata are dreptul unei povesti. "Doar ca, daca intr-o buna zi cineva sa-i povesteasca istoria, avea sa-l roage sa inceapa asa cum incep basmele, in care se spune: A fost odata ca niciodata..."