Tocmai am mancat, somon, unt pe paine. My keyboard is rather slimey, as am i these days. Si voiam sa scriu depre multe si uscate. In schimb, voi scrie despre un vechi eu. Doar pentru ca m-am inspirat dintr-un articol din esquire, despre chestii ce erau, dar nu mai sunt. Eu voi scrie despre chestii ce au fost, dar inca sunt in creierul meu.
Prima mea amintire, a fost un vis, din care m-am trezit plangand. Visam scena din Beauty and the Beast cu lupii, numai ca eram eu cel inconjurat de lupi. Imi aduc aminte ca am lovit cu o craca de copac unul dintre lupi, si a fugit schelacaind. Imi aduc aminte cum maraiau, si imi aduc aminte cum m-am trezit plangand.
Multa lume ma intreaba, ce e cu semnul de pe buza mea.. Invariabil zic, ca e de cand eram mic, dar ca imi place. Dormeam, am picat din pat, julindu-mi buza de podea. Nu-mi aduc aminte aproape niciun detaliu, decat patternul parchetului, si durerea, si un pic de sange. Durerea mi-o aduc aminte si acum. E inca vie, aproape de fiecare data cand ma lovesc la buza. Si apoi gandul imi zboara la cum arata parchetul. Musca-ma de buza rau, si ma voi enerva, pentru ca automat leg durerea de semnul de pe buz. E interesant cum cicatricea mea imi place, desi a fost provocata de ceva dureros.
Eram pe scari, la casa lu` taica-miu, cand ai mei erau inca impreuna. Era vara si desenam. [...] Mi-a cerut maica-mea creionul meu rosu, pentru a-si desena contur la unghii. I l-am dat.
Multe din chestiile astea nu le pot ordona cronologic, asa ca in general, le numesc pe toate, fara discriminare..prima mea amintire.
Ce mai plangeam cand ma lasa maik-mea la tara. Si ce mai plangeam cand se termina vara si ma lua inapoi.
Vaaaai, ce am urlat in prima zi de gradintia...Rasuna locul ala cu mine. Apoi a inceput sa-mi placa. Apoi m-am dus la scoala.
And you can put the blame on me, for growing up, though sometimes i`m sorry ca sunt pe cale sa fiu mare.
No comments:
Post a Comment