Descult...

Se uita in jurul si se gandea ca asta e unul din momentele pe care ar vrea sa-l impartaseasca cu ceilalti. E unul din momentele statice pe care ar vrea ca ceilalti sa-l vada. E genul de moment pe care el ar fi vrut sa-l surprinda intr-o poza, insa genul asta nu arata bine in fotografii arata bine doar cand e vazut prin ochi si doar atunci cand e singur. E acel lucru pe care oricat de mult ar vrea nu-l poate imparti cu ceilalti. Se ridica de pe scaun cu un papuc in picior, celalalt e pierdut, invelit intr-un patura ca si cum ar fi un poncho, merge spre bucatarie si asculta cum nimic nu se intampla. Sunt parti alte timpului cand nimic nu se intampla. Acesta e unul dintre ele. Picioarele ii sunt reci si de cateva ore incearca sa le incalzeasca, asculta o melodie rece si pisica parca sta pe loc miscandu-se. Timpul curge incet si nu mai are tigari. Se gandeste ca e mai usor sa ai bricheta si sa nu ai tigari decat sa ai tigari si nu ai bricheta. Sa fiu sincer ii dau dreptate. Oare de ce acum aici nu se intampla nimic ca in cartile lui Haruki Murakami si de ce peisajul e asa alb negru cand ar putea sa fie Dali prin jur? Filozofeaza si se intreaba de ce uneori cuvintele nu`i ies ca si gandurile? E frig desi e cald iar batonul de cereale pe care se chinuie sa-l termine inca de dimineata e inca pe masa. E aproape 12 noaptea,..e 11:36. In 24 de minute incepe o noua zi. Nu vrea sa termine ziua incaltat cu un papuc si infofolit cu o patura asa ca se dezbraca complet, si se imbraca cu ce apuca dar se uita totusi in oglinda sa vada daca are un aspect ingrijit. Coboara scarile in cea mai mare graba, lasa usa izbita de perete si muzica parca se tine dupa el. De fapt asta si face. Nu mai are ipod si intotdeauna cand merge pe strada simte nevoia muzicii. Acum muzica e in jur. Ar putea la fel de bine sa danseze, nimeni nu`l vede. Bate vantul, parul ii e ciufulit si danseaza. Merge mai departe, da coltul si muzica se aude mai tare. E noapte si neoanele imprastie o lumina banala. O pisica neagra, a lui probabil, ii rasare in fata. N-o baga in seama, trece mai departe si vanzatoarea de la magazin il asteapta cu pachetul de dunhill lung albastru inchis in mana. Nu are bani, dar nici nu mai conteaza, lumina e verde si oamenii au disparut. Deschide pachetul scoate o tigara, dar nu are bricheta. Picioarele ce mai devreme erau reci acum sunt fierbinti. E descult pe strada si nu-i pasa. Simte caldura inauntru. Tigara se aprinde..Trage insetat din tigara si mai face un pas, inchide ochii, si ii deschide vede totul cu alti ochi simte cum cineva il tine de mana. In dreapta gol, in stanga pustiu, si totusi cineva il tine de mana. Cu mana cealalta ridica cana de ceai gasita pe jos. Bea pe nerasuflate, e fierbinte dar nu`l frige. Se uita in jur e singur si aproape ca simte miscare desi stie ca e singur. Asfaltul sub picioare e topit si pomii se scurg exact, un peste tocmai a picat din cer. Nu baga nimic din toate astea in seama, lucrurile i se par normale, sau nu normale, poate nu observa. Poate gandurile lui nu mai sunt acolo pentru toti. Grabeste pasul si pare ca stie unde se duce, vioara se aude din ce in ce mai tare si toba pare sa faca plopii se se sparga ca apa. Fuge tinand ceva sau pe cineva de mana, in stanga pustiu, in dreapta zambeste. Lasa in urma dare de haine, respira greu..pare sa se indeparteze si nimic nu mai e atat de clar. Si tu respiri greu, ti-e greu sa intelegi si nu mai poti urmari totul cu luciditatea de cateva randuri mai sus. Iti pare rau. Te uiti in jur si te gandesti ca asta e unul din momentele pe care ai vrea sa-l imparti cu ceilalti. Si atunci..la 12 fara 2 minute fugi din casa, lasi usa trantita, nu mai ai timp. Fugi si fugi, si ii strangi mana in palma ta, il ajungi din urma. Zambesti in stanga..asfaltul e balta sub tine si totusi poti merge pe el.

Si merg descult, picioarele nu-mi sunt ranite, respir greu si merg descult. Simt caldura si merg descult. Descult ma indrept spre ...si descult apas pe clanta. Un picior descult a pasit inauntru...Nu se mai vede.

Sleeping myself to death

Se spune ca oamenii viseaza in fiecare noapte de 2-3 ori fie ca isi amintesc sau nu de asta. Asta inseamna cam 730-1095 de vise in fiecare an (daca nu e an bisect, ca in cazul anului 2008). In general, daca este analizat un om pe REM in timp ce viseaza atunci activitatea lui cerebreala va fi intensa in anumite zone ale creierului. Asta denota un singurul lucru, ceva, undeva, inauntru se intampla. Undeva, un om si-a creat o realitate proprie de cele mai multe ori subcontienta, una frumoasa, una de cosmar ..pur si simplu o realitate. Si spun de cele mai multe ori pentru ca unii dintre noi au vise lucide, vise in care constientizam ca visam, uneori putem controla mersul lucrurilor in vis. Ochii ni se misca desi sunt inchisi, ne uitam prin realitatea creata la lucruri, le vedem, le observam. Vise Lucide. Intrebarea mea, filozofica as putea sa-i spun, vine in mod evident. Daca atunci cand dormim uneori ne dam seama ca visam si putem controla lucrurile, de unde stim ca nu visam in mod constant si ca day-to-day dreams nu sunt decat in-frame elements, dreams within dreams. De unde stim ca nu suntem noi insine produsul unor vise. De unde stim ca viata noastra nu e un decat ...un vis? E interesant sa fii sceptic cu privire la ce esti... Imi aduc aminte ca am invatat la engleza despre solipsism, si-mi aduc aminte ca am stat o noapte intreaga pe net citind despre solipsism. Mintea mea este singurul lucru despre care pot fi sigur ca exist. Cogito ergo sum! Gandesc deci exist! In ce fel garanteaza asta existenta altor minti sau oameni? Ma si vad dormind...la nesfarsit visand la nesfarsit ...o succesiune de evenimente care sunt de fapt life itself. Pana la urma e simplu, lumea de afara nu exista, exista lumea dinauntru. Si daca exista lumea dinauntru toate cunostintele mele sunt produsul mintii mele? Si atunci uneori de ce mintea mea alege sa actioneze impotriva mea? Sau mai bine zis de ce uneori aleg sa actionez impotriva mea? Si daca tot ce exista e inner, inseamna ca nu e nimic outer, si atunci cel mai probabil, daca eu sunt solipsist, nu mai exista altul...Dar daca eu exist unde exist? Trebuie sa stau undeva ca sa gandesc? Sau nu sunt decat o minte plutitoare pe undeva...

Ca sa fiu sincer, ideile astea sunt interesante, dar prefer teoriile materialiste ale unei lumi exterioare imposibil de controlat, in care haosul guverneaza, si nu un haos creat de mintea mea ci un haos asezat dupa o ordine clara. Prefer o lume in care bataile de aripi ale unui fluture pot provoca intr-un anume colt al lumii un uragan. Prefer sa cred ca decizia mea de azi este una importanta, si ca orice alegere as face, va avea un impact. Ca nimic nu e intamplator, si ca totul are o cauza.

Si acum..zburati fluturi!!!

Same old same old

reactie la treiul lu teo.

Am invatzat un lucru. Un lucru greu de invatzat pe care cei mai multi oameni sunt sigur ca nu-l invatza. Grupurile sunt grupuri..they form they storm..norm..perform..transform. Fie ca in grup sunt 3 sau 3 sau 5..sau sunt 4. Fie ca ti-e frica de stormin' el se intampla. Si am mai invatzat ca sunt grupuri care nu pot trece de storming. Si odata ce treci de toate etapele o iei de la capat. Si poate ai trecut de 6 etape...si la a 7 ea te blochezi in storming..

Am invatzat ca nu e bine sa regreti. Ca e bine sa iei lucrurile ca atare. Ca ce a fost a fost. si ca e bine sa rememorezi, dar sa nu plangi dupa.

Am invatzat ca sunt prietenii atat de adanci, care in momentul in care se termina..se termina for good. Seamana cu relatiile alea romantice care atunci cand se termina se termina cu oale sparte si rufe spalate in public. Am mai patit-o odata, but now we seem to be forming again. Si interesant e ca 'for good' is not for ever. For good este..de fapt..reparatie indelungata dupa T1 (punctul de final...T1..T0). T0-T1, crash bang bing bang. cu T2ul e greu.

Nu sunt suparat, mi-a trecut. End of T1. Waiting for next T.