Tuesday, April 22, 2008

Closed Chapter

this is how i say goodbye

iustin

Saturday, March 22, 2008

Descult...

Se uita in jurul si se gandea ca asta e unul din momentele pe care ar vrea sa-l impartaseasca cu ceilalti. E unul din momentele statice pe care ar vrea ca ceilalti sa-l vada. E genul de moment pe care el ar fi vrut sa-l surprinda intr-o poza, insa genul asta nu arata bine in fotografii arata bine doar cand e vazut prin ochi si doar atunci cand e singur. E acel lucru pe care oricat de mult ar vrea nu-l poate imparti cu ceilalti. Se ridica de pe scaun cu un papuc in picior, celalalt e pierdut, invelit intr-un patura ca si cum ar fi un poncho, merge spre bucatarie si asculta cum nimic nu se intampla. Sunt parti alte timpului cand nimic nu se intampla. Acesta e unul dintre ele. Picioarele ii sunt reci si de cateva ore incearca sa le incalzeasca, asculta o melodie rece si pisica parca sta pe loc miscandu-se. Timpul curge incet si nu mai are tigari. Se gandeste ca e mai usor sa ai bricheta si sa nu ai tigari decat sa ai tigari si nu ai bricheta. Sa fiu sincer ii dau dreptate. Oare de ce acum aici nu se intampla nimic ca in cartile lui Haruki Murakami si de ce peisajul e asa alb negru cand ar putea sa fie Dali prin jur? Filozofeaza si se intreaba de ce uneori cuvintele nu`i ies ca si gandurile? E frig desi e cald iar batonul de cereale pe care se chinuie sa-l termine inca de dimineata e inca pe masa. E aproape 12 noaptea,..e 11:36. In 24 de minute incepe o noua zi. Nu vrea sa termine ziua incaltat cu un papuc si infofolit cu o patura asa ca se dezbraca complet, si se imbraca cu ce apuca dar se uita totusi in oglinda sa vada daca are un aspect ingrijit. Coboara scarile in cea mai mare graba, lasa usa izbita de perete si muzica parca se tine dupa el. De fapt asta si face. Nu mai are ipod si intotdeauna cand merge pe strada simte nevoia muzicii. Acum muzica e in jur. Ar putea la fel de bine sa danseze, nimeni nu`l vede. Bate vantul, parul ii e ciufulit si danseaza. Merge mai departe, da coltul si muzica se aude mai tare. E noapte si neoanele imprastie o lumina banala. O pisica neagra, a lui probabil, ii rasare in fata. N-o baga in seama, trece mai departe si vanzatoarea de la magazin il asteapta cu pachetul de dunhill lung albastru inchis in mana. Nu are bani, dar nici nu mai conteaza, lumina e verde si oamenii au disparut. Deschide pachetul scoate o tigara, dar nu are bricheta. Picioarele ce mai devreme erau reci acum sunt fierbinti. E descult pe strada si nu-i pasa. Simte caldura inauntru. Tigara se aprinde..Trage insetat din tigara si mai face un pas, inchide ochii, si ii deschide vede totul cu alti ochi simte cum cineva il tine de mana. In dreapta gol, in stanga pustiu, si totusi cineva il tine de mana. Cu mana cealalta ridica cana de ceai gasita pe jos. Bea pe nerasuflate, e fierbinte dar nu`l frige. Se uita in jur e singur si aproape ca simte miscare desi stie ca e singur. Asfaltul sub picioare e topit si pomii se scurg exact, un peste tocmai a picat din cer. Nu baga nimic din toate astea in seama, lucrurile i se par normale, sau nu normale, poate nu observa. Poate gandurile lui nu mai sunt acolo pentru toti. Grabeste pasul si pare ca stie unde se duce, vioara se aude din ce in ce mai tare si toba pare sa faca plopii se se sparga ca apa. Fuge tinand ceva sau pe cineva de mana, in stanga pustiu, in dreapta zambeste. Lasa in urma dare de haine, respira greu..pare sa se indeparteze si nimic nu mai e atat de clar. Si tu respiri greu, ti-e greu sa intelegi si nu mai poti urmari totul cu luciditatea de cateva randuri mai sus. Iti pare rau. Te uiti in jur si te gandesti ca asta e unul din momentele pe care ai vrea sa-l imparti cu ceilalti. Si atunci..la 12 fara 2 minute fugi din casa, lasi usa trantita, nu mai ai timp. Fugi si fugi, si ii strangi mana in palma ta, il ajungi din urma. Zambesti in stanga..asfaltul e balta sub tine si totusi poti merge pe el.

Si merg descult, picioarele nu-mi sunt ranite, respir greu si merg descult. Simt caldura si merg descult. Descult ma indrept spre ...si descult apas pe clanta. Un picior descult a pasit inauntru...Nu se mai vede.

Friday, March 7, 2008

Sleeping myself to death

Se spune ca oamenii viseaza in fiecare noapte de 2-3 ori fie ca isi amintesc sau nu de asta. Asta inseamna cam 730-1095 de vise in fiecare an (daca nu e an bisect, ca in cazul anului 2008). In general, daca este analizat un om pe REM in timp ce viseaza atunci activitatea lui cerebreala va fi intensa in anumite zone ale creierului. Asta denota un singurul lucru, ceva, undeva, inauntru se intampla. Undeva, un om si-a creat o realitate proprie de cele mai multe ori subcontienta, una frumoasa, una de cosmar ..pur si simplu o realitate. Si spun de cele mai multe ori pentru ca unii dintre noi au vise lucide, vise in care constientizam ca visam, uneori putem controla mersul lucrurilor in vis. Ochii ni se misca desi sunt inchisi, ne uitam prin realitatea creata la lucruri, le vedem, le observam. Vise Lucide. Intrebarea mea, filozofica as putea sa-i spun, vine in mod evident. Daca atunci cand dormim uneori ne dam seama ca visam si putem controla lucrurile, de unde stim ca nu visam in mod constant si ca day-to-day dreams nu sunt decat in-frame elements, dreams within dreams. De unde stim ca nu suntem noi insine produsul unor vise. De unde stim ca viata noastra nu e un decat ...un vis? E interesant sa fii sceptic cu privire la ce esti... Imi aduc aminte ca am invatat la engleza despre solipsism, si-mi aduc aminte ca am stat o noapte intreaga pe net citind despre solipsism. Mintea mea este singurul lucru despre care pot fi sigur ca exist. Cogito ergo sum! Gandesc deci exist! In ce fel garanteaza asta existenta altor minti sau oameni? Ma si vad dormind...la nesfarsit visand la nesfarsit ...o succesiune de evenimente care sunt de fapt life itself. Pana la urma e simplu, lumea de afara nu exista, exista lumea dinauntru. Si daca exista lumea dinauntru toate cunostintele mele sunt produsul mintii mele? Si atunci uneori de ce mintea mea alege sa actioneze impotriva mea? Sau mai bine zis de ce uneori aleg sa actionez impotriva mea? Si daca tot ce exista e inner, inseamna ca nu e nimic outer, si atunci cel mai probabil, daca eu sunt solipsist, nu mai exista altul...Dar daca eu exist unde exist? Trebuie sa stau undeva ca sa gandesc? Sau nu sunt decat o minte plutitoare pe undeva...

Ca sa fiu sincer, ideile astea sunt interesante, dar prefer teoriile materialiste ale unei lumi exterioare imposibil de controlat, in care haosul guverneaza, si nu un haos creat de mintea mea ci un haos asezat dupa o ordine clara. Prefer o lume in care bataile de aripi ale unui fluture pot provoca intr-un anume colt al lumii un uragan. Prefer sa cred ca decizia mea de azi este una importanta, si ca orice alegere as face, va avea un impact. Ca nimic nu e intamplator, si ca totul are o cauza.

Si acum..zburati fluturi!!!

Sunday, March 2, 2008

Same old same old

reactie la treiul lu teo.

Am invatzat un lucru. Un lucru greu de invatzat pe care cei mai multi oameni sunt sigur ca nu-l invatza. Grupurile sunt grupuri..they form they storm..norm..perform..transform. Fie ca in grup sunt 3 sau 3 sau 5..sau sunt 4. Fie ca ti-e frica de stormin' el se intampla. Si am mai invatzat ca sunt grupuri care nu pot trece de storming. Si odata ce treci de toate etapele o iei de la capat. Si poate ai trecut de 6 etape...si la a 7 ea te blochezi in storming..

Am invatzat ca nu e bine sa regreti. Ca e bine sa iei lucrurile ca atare. Ca ce a fost a fost. si ca e bine sa rememorezi, dar sa nu plangi dupa.

Am invatzat ca sunt prietenii atat de adanci, care in momentul in care se termina..se termina for good. Seamana cu relatiile alea romantice care atunci cand se termina se termina cu oale sparte si rufe spalate in public. Am mai patit-o odata, but now we seem to be forming again. Si interesant e ca 'for good' is not for ever. For good este..de fapt..reparatie indelungata dupa T1 (punctul de final...T1..T0). T0-T1, crash bang bing bang. cu T2ul e greu.

Nu sunt suparat, mi-a trecut. End of T1. Waiting for next T.

Thursday, February 28, 2008

Yet another start

Yesterday's topic - I`m being judgmental!

E trecut de ieri totusi, e 7 fara 20 more or less (dimineata). Nu am dormit deloc ca sa fiu sigur ca ajung la seminarul de finante, poate si la curs. La franceza nu am de gand sa stau..nu mi-am facut cv-ul european (in franceza). Lumea deja ma intreba pe ici pe colo de ce nu mai scriu pe blog? Phai dc, nu mai am timpul necesar. De fapt timpul fizic il am, ala inspirational imi cam lipseste. Actually, vorbeam cu o colega despre asta, si perhaps, most probably, surely avea dreptate...Sunt atatea lucruri despre care poti sa scrii. Mi-a zis ca de multe ori prefera sa nu aiba casti in autobuz, pentru ca i se pare interesant ce se intampla si se vorbeste in jur. La prima vedere, prilej de a-ti baga nasul. La a doua vedere, e chiar worth listening and watching. Adik, asa cum spunea cineva observ si pe langa faptul ca observ vad, si pe langa faptul ca aud, ascult si pe langa faptul ca ascult procesez. E truly bewildering ce se intampla in metrou. Poti sa tii nasul intr-o carte si sa te auzi citind. poti sa tii nasul in discutiile oamenilor si sa-ti dai seama ca unii sunt cu mult sub tine si altii net superiori. Poti sa te auzi pe tine gandind daca te chinui sa ignori zgomotul sinelor. Si acum ca stau si ma gandesc bine, crowdul din bucuresti e uneori cel mai bun loc pentru a medita la tine si la propria persoana. Si daca nu ai chef sa faci asta poti analiza pozitiile corporale ale oamenilor..defensive.ofensive neutre..Eu de cele mai multe ori cand prin loc ma arunc in cel mai relaxat mod cu putinta pe un scaun si ma arat relaxat si nepasator chiar daca uneori nu sunt. Dupa ce mi-am gatit un mic dejun copios urmat de un ceai negru cu lapte acompaniat de o tigara stau si ma gandesc scriind ca lumea e cu adevarat interesanta, and i don`t mean it like the british or americans or others when they say 'interesting..' when in fact they don`t know what to say about a certain matter. The world is truly a place to be, act, listen, understand...si o gramada de alte verbe englezesti romanesti..romglezesti etc.

Si scriu postul asta gandindu-ma la Anca. Nu pentru ca i-am promis ca ii voi dedica un post, ci pentru ca il merita. E 7 fara 10. Dus, metrou, finante, facultate, somn si krystal, my readears.

Thursday, February 14, 2008

Valentine's Rush

In timp ce in China, pentru fiecare femeie vor fi in curand 1 barbat si un pic care nu a fost niciodata casatorit, in timp ce Statele Unite consuma cea mai mare cantitate de energie din lume, adica in timp ce 5% din populatia lumii consuma de n ori mai mult decat toata Africa Sub-Saharana, in timp ce jurnalistii fac poze cu copii panditi de vulturi plesuvi in asteptarea mortii (copilului), in timp ce istoria se scrie...si eu merg la facultate, desteptii de americani mai sarbatoresc o chestie tampita, Sf. Valentin (si cred ca lately sf nu vine de la sfantul ci de la science fiction). Meanwhile, Arabia Saudita interzice vanzarea de trandafiri rosii (pe bune), si asta probabil pentru ca sarbatoarea asta a fost exportata pana si la popoarele islamice care in general sunt anti-americane. Dar ce mai conteaza se pare ca brandingul american reinventeaza craciunul odata cu coca-cola si eticheta rosu cu alb, reinventeaza dragobetele in romania, reinventeaza legile musulmane care nu permit celebrarea sarbatorilor non-islamice, si problema de fapt e ca nu reinventeaza nimic, acapareaza cu totul gloatele inteligente ale populatiei, in special sectoarele de piata numite popular monumente de cultura. Bastinasii, fie ei europeni, africani, asiatici se pare ca fac plecaciuni in fata importurilor din statele unite ale americii (God bless america for this matter). Ca o scurta alocutiune blog-wise, declar ca am facut putin research despre this dear old saint, si am aflat ca in perioada asta, 14 februarie or so...productiile din sere se tripleaza, asta cu un consum destul de mare de energie, un grad ridicat de folosire a ingrasamintelor chimice, care provoaca tot felul de neplaceri pe termen scurt muncitorilor din sere de genul ameteli, dureri de cap, greturi. Pana la urma sunt pe termen scurt si eu zic asa: o durere de cap pentru un trandafir chiar merita. Nu conteaza ca studiile au demonstrat ca aceste ingrasaminte degradeaza solul, sau ca pot provoca uneori cancer, atata timp cat noi, the consumer society, ne simtim bine. Conteaza ca avem ditamai gaura in ozon deasupra capului? Probabil ca nu, dar know this: un singur trandafir olandez, obţinut în condiţii de seră, emană 670 grame de dioxid de carbon! Ei hai, lasa florile, sa fiu femeie, mi-as dori aur, mult mult aur. M-am uitat si eu pe cursurile de la economie mondiala si geografie prin sesiune, ca sa aflu ca sunt tari precum Ghana si Guyana care sunt dependente de exporturile de aur, si mai sunt tari precum australia, peru care au rezerve importante de aur. Super, deci avem de unde cumpara...la noi rosia montana e deja vai de capul ei, si asta se intampla si prin tarisoarele astea bogate...cianuri topesc tot, pentru placerile vinovate ale societatii de consum..si noi..hai sa sarbatorim sfantul valentin! "Ti-am luat o floare, o inimioara mare rosie si ...".

Thursday, February 7, 2008

Leapsa

Acu cateva saptamani, pe vremea cand eram in sesiune, am luat leapsa de la adriana. E cam tarziu, dar macar mi-am adus aminte..

Against all odds

Nu mananc mult, decat daca-mi place ce mananc, si atunci nu ma pot opri

Fumez mai mult decat as vrea

Ascult o mixtura de genuri

Titlul blogului meu vine de la o formatie - Les Fatals Picards- de la care nu-mi place decat o melodie

Nu-mi place sa nu fiu in centrul atentiei

Urasc cand cineva intarzie; rectific, cand cineva intarzie mai mult ca mine

Citesc cand am timp

Am facut debate

Am trecut de prima sesiune cu o singura restanta, la sport.

Nu suport sa fiu mintit.

Am impresia ca uneori devin un tiran.

Dorm mai mult ca o pisica.

Imi place sa dansez - merg la street dance din cand in cand.

Iau nurofen (plus) de fiecare data cand am ocazia, si fervex.

Am rau de masina, vomit in peste 50% din road trips.

Sansele sa vomit intr-o seara in care am baut sunt cam 90%.

Cand eram mic, am picat in pestera Ialomicioara, vreo 2 metri sub podea, incercand sa caut o lumina verde care era dupa colt.

In tineretile mele, stateam mare parte din timp in varful dealului la Pietroasele.

Nu am niciun fel de talent.

Sunt nesimtit, am o ironie taioasa in mine, sunt rautacios, dar nu rau.

Once a friend, for ever a friend.

Vrei pragmatic, here i am.

In relatii mi se reproseaza ca sunt rece, piatra, bolovan, etc. Si ce daca ( i must have commitment issues).

Cand eram mic, am fost diagnosticat cu suflu sistolic, dar n`am nici pe dracu.

Imi amintesc primul vaccin, Urlam.

In prima zi de gradinita, am urlat pana ...am innebunit pe toata lumea; apoi..m-am oprit.

Nu-mi place sa fiu nevoit sa mint.

I love my clothes.

I know that u like my style.

Am o parere (prea) buna despre mine (uneori).

I dendinta sa-mi creez dependente, destul de usor.

Nu m-am uitat la televizor de cateva luni.

Pe langa maik mea, cei mai importanti oameni sunt vreo 3 :)).

I like teen movies.

Uneori, i`m as retarded as one can be.

Cred ca sex-appealul sta in atitudine.

Urasc sa merg la shopping, i have people who do it for me. In plus, nu-mi cumpar hainele din magazine.

ETC...mai am multe..

Sunday, February 3, 2008

Dunhill Finecut

Si iata-ma dupa o perioada de o luna cred, in care am tacut malc intr-ale bloguitului. Am fost silent, pentru ca nu am facut nimic activ, nimic worth-mentioning, insa am trecut de prima sesiune si sunt integralist (cu exceptia sportului, ca mi-a fost lene sa merg - probabil un punct orb nedescoperit al personalitatii mele - cine stie cunoaste). Am devenit asa casnic, am avut o perioada, nu de o luna ci de 2 saptamani, in care am invatzat continuu, aproape. Casnic, pentru ca am ramas fara bani de multe ori, pentru ca m-am rasfatat in sesiune, ca doar deh trebuia sa ma simt bine. Numai ca ma simteam bine pe perioade scurte de timp, ca apoi ramaneam fara bani, si in loc de megaimage, faceam foamea, sau ne hotaram (eu teo si boob) sa ne gatim singuri. Am facut chiar si budinca (asta, nu ca ar fi tinut de foame insa, asa ca scuza sa delay the accounting study). Am ras mai mult ca niciodata, nu mai reuseam sa vorbesc ca lumea, adica balba dupa balba - balbele erau la noi in casa la ordinea zilei-, cred ca am dobandit si niste cearcane datorate variationului in sleep inventories...inainte 12 ore cel putin..acum 3 ore, si 6 daca eram norocos. Oricum am ajuns la o concluzie, iti dai seama ca faci curat in casa mai mult ca niciodata daca atunci cand golesti sacul aspiratorului recunosti obiectele pe care le-ai aspirat..un anume capac de pix, o chestie aurie de la nu stiu ce manusa, un post-it de la maik-mea, 2 sosete..si tot asa. Si apropo de sosete, ca tot ma intreaba maik-mea unde imi sunt sosetele de nu le mai aduc la spalat, well..i have an answer for her. Oricum azi, scapat de sesiune, m-am hotarait sa fac curat total, am pus-o si pe bub la treaba, si fara modestie, ne laudam ca am reusit sa aruncam la gunoi, un sac mareeee care bineinteles includea mancare de dinainte de sesiune ca de exemplu incercarile mele si ale mihaelei (orez cu cerneala de caracatita), niste carne de porc pe care trebuia s-o gatim pe la inceputul lunii ianuarie..etc. Ajunsesem sa-mi dau seama cand cineva deschidea frigiderul, in orice camera as fi fost, de la miros of course. Oricum sesiunea, contrary to popular belief, pentru mine a fost fun. Ca-mi place sa invatz, dar nu invatz decat daca mai e putin pana la proba contrarie. Asa ca in sesiune, probele contrarii fiind la ordinea zilei, am invatzat!!! Oricum, mi se pare ca postul asta e plin de contradictii (ma dau mare ca fac curat - ca aspir mult in special - desi am strans un ditamai sacul de gunoi; ma dau mare ca am invatzat continuu desi foloseam pretexte de genul megaimage si budinca pentru a mai prelungi pauzele..weird anyway). Si acum, sunt din nou in Ploiesti..si vreau sa dorm, si vreau sa ies din casa si vreau ca in semestrul 2 sa vin la ore..si sa iau note (si mai) mari in examene. One more thing, eu nu inteleg cum pica oamenii in sesiune, cel putin la ase..la rei..serios.. Nu inteleg asta pentru prima sesiune..mai discutam mai incolo.

Wednesday, January 9, 2008

Zadok the Priest

Sa inveti ce face ramul pe Zadok the priest, de handel. Sa asculti Balada pentru Adeline in timp ce incerci sa te urnesti sa scrii ceva. Sa te apuce sa asculti vivaldi, si sa nu-ti vina nici macar sa dansezi. Ori esti intr-o perioada boema, ori vine sesiunea. Sa stai intre coji de salam si mucuri de tigara, intr-un environment grotesc, in timp ce inauntrul tau te simti cubist. Sa nu-ti faci patul, sa nu stii daca ordinea din afara ta, literally afara ta, e din cauza dezordinii dinauntrul tau. Sau poate the outer mess e exact ca the inner disaster? De fapt, stii si tu, nu e niciun disaster, e chiar calm, si-ti vine sa te intrebi de ce d-zeu e atat de calm! Aprinde-ti o tigare, poate nicotina va elibera dopamina de care ai atata nevoie. Nu s-a aprins? Light it again. Aplica principiul asta pentru tot ce insemni, si pentru tot ce ai vrea ca ceilalti sa insemne pentru tine. Track the people who read your blog, intreaba-te de ce nu sunt mai multi, desi stii ca sunt de ajuns! Intreaba-te de ce persoana care ti-ar placea sa-ti citeasca ultimul articol nu o face. Pune postul la status, si asteapta reactia. Daca nu e, mai aprinde o tigare, metaforic vorbind. Mai deschide un slot si mai cumpara un IP de la providerul de net, sa ajunga pentru toata lumea, e doar 15 ron, din cate stiu. De ce stai pe burta cand scrii un post? Ridica-te in capul oaselor si bea putin Pepsi. Danseaza putin pe melodia aia pe care danseaza wade si travis. Daca nu fizic, cel putin mental. Nu uita sa imparti sticla de jb, si baga stecherul in priza! Sa nu ramai fara baterie, ai grija sa fie mereu in priza. Joaca-te, si cand simti ca nu mai poti, deconecteaza-te putin. Bea un ceai de coacaze, manaca o migdala, si citeste putin din ultima carte de care te-ai apucat. O mie de farame, cascaval afumat si street-dance. Musca un pic din tine si din cine mai e pe langa. Doar un pic, nu mai mult, oricum n-ai sa te saturi. Defrost your pipes, du radiatorul jos, poate dezgheti. Mergi in beci, ia o galetusa cu apa de la robinetul ce curge pe pamant, exact ca la tara. Return to basics, fa un ingeras in zapada, scrie un post decodable only by you and a few close ones. Simte-te bine, esti iustin! Renunta la the Peter Pan Complex, do not try to avoid tasks, it's high time you grew up. De fapt esti mare deja...dar nu atat pe cat ai vrea!

ms_snookie2005: sa se informeze
ms_snookie2005: d-aia e calculator
ms_snookie2005: sa intuiasca
iustin™: phai tocmai ca nu intuieste
iustin™: gandeste pe premise fixe

Incearca sa nu fii calculator! Desi poate uneori e bine sa fii! Fa poze care sa starneasca zambetul! Narcissus reigns supreme, and caucasian is pronounced altfel decat stii tu. Foloseste accente si nuante, lasa in ceata totul pentru ceilalti, oricum esti probabil un mister, arunca din cand in cand pastile de claritate si da drumul la soba! Acum..asteapta reactia!

Friday, January 4, 2008

Shallow+deep = shalleep

Unele lucruri nu ar trebui scrise, si asta pentru ca noi insiderii le cunoastem mai bine pe zi ce trece, dar intru from time to time pe stat counter, si observ ca sunt oameni care chiar ma citesc. Chiar sunt oameni care imi citesc tampeniile, si dupa cateva luni de bloguit, ma simt, imi hraniti orgoliul si pentru asta i praise u. Tigara nelipsita din posturile mele imi arunca si acum fum, de data asta un pic fortat in plamani. Cred ca tigara e o sursa de inspiratie, am trecut de 10, de maine i shall start again. Se vrea a fi un review al vacantei. Ma asteptam sa fie calm, sa fie liniste, dar probabil pentru ca la facultate nu sunt cine stie ce furtuni, nu am intampinat o liniste muta, ci mai degraba un zumzet de altadata, unul obositor, dar placut.


Craciun, chaos, extended family, gifts and cliches, din nou sute de mesaje de craciun, toate in inboxul telefonului meu, dar niciunul pentru mine. SMaSsuri cat cuprinde; if u want to show me that u care, trimite-mi un mesaj cu "Craciun fericit, dobitocule!" si atunci voi sti ca mesajul ala mi-a fost dedicat. Oricum, nu pot spune ca faptul ca cineva a apasat un buton pentru a-mi ura ceva nu ma multumeste, as minti sa spun asta. The pinnacle of my Christmas was its eve, i had a few special people around, ne-am dat cadouri, am impodobit bradul (cliseu, dar de data asta cu semnificatie personala). Mihaela, chiar am simtit craciunul. Mersi pentru asta, si mersi bolo alex teo si pentru ca tot suntem aici, chiar as vrea sa-i multumesc mamei mele, care nu e tocmai o mama clasica, insa e o super tipa, ar spune unii.


Organizam revelion, avem cd (comitet director), formed by the above mentioned people, plus dani si miki. Discutii interminabile, pe grupul nostru pe yahoo..certuri stupide. To be honest, m-am simtit ca intr-un mic ong, care organiza un eveniment, si sincer lately imi lipsea atmosfera din club lmt, asa ca am reusit sa o incropim acasa in ploiesti, ca sa trecem cat mai eficient posibil de inca o noapte intre ani impreuna. Revelion, nu am cuvinte, sunt oameni care sunt outsideri, si care au participat, dar am auzit ca suntem fascinanti de la unii dintre ei. Am dansat ca nebunii toata noaptea, acum ne-am jucat putin si cu cateva coregrafii, karaoke etc. Si va promit ca in unul din posturile viitoare va voi descrie revelionul din 2006-2007. Nimanui nu i-a fost rau! Sublim.


Oricum, mi-am redescoperit liceul, mi-am redescoperit colegii deveniti prieteni inca din clasa a 9a. Mi-a fost greu sa ma intorc din nou in Ploiesti, dar acum mi-e greu sa ma intorc in Bucuresti. Orasul asta chiar e un spatiu mitic pentru mine si noi, e o cultura urbana unica ploiesteana care e creatia noastra personala, e o cultura de gashk unica, e locul unde am pus temelia formarii noastre, locul unde am adunat ciob cu ciob, ca mai apoi sa le topim in lacrima lui ovidiu. Nu ca bucurestiul ar fi altfel, si nu ca in bucuresti mi-as petrece timpul cu alti oameni, mi-e dor de molinari si de frigul de aici, de caldura casei mele. Nu vreau in bucuresti..nu acum...peste 3 saptamani voi spune din nou, nu vreau in ploiesti...peste un an...vom fi la fel..