Si de ce ash scrie despre banalitati? Mananc placinta cu branza, beau apa minerala borsec, ascult Alexandrina Hristov - Numai tu. Recunosc, ascultam Groove Coverage - Poison, dar tineam neaparat sa va spun ca in timp ce scriu postul asta ascult Numai tu. Asa ca am intrat pe youtube si am dat click pe ce voiam sa ascult. Ei bine, nu, nici acum nu ascult pentru ca intamplator nu se incarca pe youtube (eu nu mai pot asculta muzica decat pe youtube sau vlc, dar cum varianta pe care o am de la 'numai tu' nu-mi place, ascult pe net, care nu se incarca). Doamne ca banal. Iar mi s-au adunat multe! Sa scriu despre cele 2 piese pe care le-am vazut recent? Plastilina si Don Quijote? Sa fac un review sa va rog sa mergeti la Plastilina, dar nu si la Don Quijote? Sa scriu ca m-am apucat de scoala de soferi si ca nu-mi place? Sa va zic, ca am dat aproape toti banii pentru cursurile de japoneza? Ca ma mut in Baneasa cu Octavia, ca avem garsoniera. Are rost sa va zic ca in curand voi incepe sa fiu TA in LMT, ca mai apoi sa fiu trainer? Serios are sens sa va zic, ca deja am inceput sa organizam tabra Branding Romania de la anul (marturisesc ca nu am fost la prima intalnire). De ce Dumnezeu as zice aici ca inca merg dimineata in Molinari, de dragul anilor de liceu?   .................................................................................. ( Asta e o fraza cenzurata) . ................................................................................................ (Asta e inca una). Fac pariu ca v-ar fi placut sa cititi frazele self-censored. Da, probabil chiar e interesant sa stiti ca pentru 2 zile nu am fumat. Exact. Azi am fumat. Si ce? Ah am fost si la Flugtag, am vazut Bucurestiul de pe Intercontinental. Si lucrurile astea s-au intamplat numai ziua.

Frame in Frame

Plastilina, o super-piesa despre lucrurile cu care suntem obligati sa ne confruntam. O arta, care asa cum am spus si la discutiile ulterioare piesei cu actorii si cativa stalpi ai administratiei locale, m-a lasat cu o senzatie, cu un gust. Nu m-a facut sa ajung la niste concluzii, m-a lasat undeva plutind intr-o mare de intrebari despre mine, despre locul in care traiesc, despre oamenii care sunt in jurul meu. Actorii, jos palaria. Superb! Au transmis un mesaj al singuratatii. Ma exprim prost. Au transmis ca ne insinguram, ca ne instrainam, ca nu mai stim cand sa fim singuri. O piesa legata de comunicare, o piesa ce ne explica prin cuvinte de ce atunci cand nu gasim vorbe, de ce atunci cand nu stim cum sa reactionam o facem violent. De ce o o pushlama care asculta manele ar pune mai degraba mana pe fundul unei domnisoare decat sa incerce alte metoda de a o 'cuceri'. Sau de ce baietasii de cartier prefera bataia. E un mijloc de a comunica pana la urma. Cosocietanzii (nu cred sa exista asha cuvant) (me included) au o lipsa in arta comunicarii, si anume mijloacele. De aceea, violenta devine un mijloc de comunicare in masa uneori. Umor de calitate, acting de calitate, mesaj puternic, discutie cu coatele pe masa dupa ( a fost o inititativa a politiei romane de a ramane sa discutam ideile vehiculate in piesa). Daca ai ocazia mergi la Plastilina, mergi!

Dar nu merge la Don Quijote. O piesa amarata cu 4 personaje. Unul are 3 replici. Un nebun cu capul mare si un castron in cap urla de te ia mama dracu. Nebunii se bat pe scaune. Se apropie de spectatori si urla neconenit la ei. Ar fi fost interesant, daca ar fi avut ceva de transmis. Dar mesajul a fost ioc in piesa asta. Sau poate sunt eu prea prost sau incult pentru asha ceva. Pe de alta parte si oamenii din jurul meu au avut aceeasi parere. Nimic, o poveste celebra, pe o scena rupta.Un "actor" cu pretentii de actor, ca sa nu mai zic regizor. Noroc ca piesa e salvata putin de  

performanceul lui Sancho. A reusit  sa-mi spuna si altceva in afara de nimic, ca sa fiu indulgent. De fapt,

actorul chiar le are, joaca bine, are chiar si mimica spre deosebire de "povestitor" si "castronar" ca sa nu mai zic de "dulcinea" (care are 2-3 replici la sfarshit). Daca ai ocazia sa mergi la don quijote mergi! ai grija sa nu fie aceeasi distributie ca in piesa vazuta de mine (imi pare rau sa te avertizez ca nu stiu numele actorilor).


Out of Frame

Apropo vedeti cum arata paragraful cu quijote? Parca si blogului ii vine sa manance din el. Imi si vad literele scuipate undeva in josul paginii!

Cum sa gasesc un titlu la varza scrisa aici? Varza deja  e luat de postul de mai jos. Cred ca trec printr-o perioada de dezordonare maxima in gandire.


Uite-te doar ce aranjare in pagina. Dovada ca e tarziu si ca ma simt modern in ale scrierii. Asezarea mea in pagina spune ceva in seara asta. Spune ca sunt obosit. Spune ca sunt dezorganizat, spune ca daca nu-mi place ceva arunc chestia aia la mama dracu. Spune ca daca-mi place o aranajez cat de cat frumos si prezentabil. Imi vine sa stric si mai rau postul asta. Sunt nebun.

Deja mi-e somn. Am scris si mini-reviewurile, care dupa canoanele obisnuite numai asa nu se numesc. Oricum observ ca lately nu mai am timp sau creier sa-mi structurez posturile pe o singura idee. Astept sa adun cacalau de idei, dupa care le comprin intr-un post de calitate indoielnica. Sper sa nu mai fac asa mult timp. Ma intrebam cand ar fi momentul sa va dau sa
cititi un post scris mai demult? Sau 2 ... Sau poate in lumina ultimelor evenimente voi mai scrie un post doar pentru ochii mei, si inca vreo 2 perechi. Nu stiu de ce, in seara asta am chef sa scriu tampenii.