Astazi din nou am invatzat la romana (wow, some would say). Ma rog am tot invatzat zilele astea, insa azi voi aborda Luceafarul, poate putin floare albastra. Personal, cred ca sunt 2 poezii foarte mishto, de fapt operele bagate in programa sunt in general foarte mishto (observ ca pe masura ce le invatz si descoper seminficatii and stuff devin chiar interesante). Puteti considera ca posturile literare sunt de fapt un blog-inside-blog pentru ca mi-e lene sa`mi creez (am scris bine?) un blog nou doar pentru asta.
Oricum Luceafarul e o poezie, din ce intelege creierul meu compusa din patru parti. Prima parte debuteaza si se termina cu o interferenta si pendulare continua intre cele 2 planuri, terestru si cosmic. Incipiul poemului sta sub semnul basmului, aratand ca asa zisa actiune se petrece intr-un timp mitic, in "illo tempore" : "A fost odata ca`n povesti/A fost ca niciodata". Fata, personajul comun, personajul terestru, aflam din urmatoarele 2 versuri ca este o fiinta duala, ce altereneaza intre uman si absolut, si deci, ca orice fiinta umana, telurica tinde spre absolut, insa nu este neaparat capabila sa il atinga chiar daca absolutul se asterne in fata ei. Decorul tipic eminescian este brodat cu teme si motive romantice - motivul visului, motivul castelului, motivul oglinzii etc. Actiunea practic are loc in vis, intalnirea celor doi. Dragostea fetei este oarecum la prima vedere, nu necesita un indelung proces de cristalizare "Il vede azi/il vede mani/Astfel dorinta`i gata", insa Luceafarul are nevoie de o perioada de sedimentare a sentimentelor acestea dezvoltandu-se mai greu in cazul lui "Iar el privind de saptamani, ii cade draga fata". Ritul dragostei urmeaza si aici un pattern in care ea il cheama "Cobori in jos luceafar bland, alunecand pe`o raza, patrunde`n casa si in gand si viata`mi lumineaza". La chemarea ei, Hyperion se smulge din sfera lui inalta, intrupandu-se sub forma angelic-neptuniana (din cer si mare) si apoi sub forma demonic-uraniana (sin soare si din noapte). Poretretul luceafarului in cele 2 ipostaze este construit dupa canoane romantice, trasatura lui dominanta fiind lucirea ochilor care denota o traiere puternica interioara. Fata percepe privirea sa fie ca glacialitate (ochiul tau ma`ngheata) fie ca foc interior daimonic (privirea ta ma arde). Catalina nu este capabila de sacrificiu, de eternizarea iubirii in plan cosmic asa cum doreste Luceafarul, insa el, omul de geniu, pleaca la demiurg spre a-si sacrifica condita de "stea" pentru o ora de iubire.
Planul al doilea este strict terestru si prezinta iubirea dintre Catalin si Catalina. Catalin este descris printr-o schimbare a registrului stilistic, de la cult la popular, el inscriindu`se in mediocritatea populara. Asemanarea numelor nu este intamplatoare intrucat sugereaza asemanarea si apropierea dintre exponentii lumii terestre. Partea a doua exprima ludicul iubirii pamantene. Catalina penduleaza inca intre luceafar si teluricul catalin. El o intitiasa pe catalina in arta iubirii, arantandu`i riturile "pamantene".
Probabil, partea a treia este cea mai plina de sens purtand adanci intelesuri filozofice. Curpinde calatorila lui Hyprerion la Demiurg, Ruga acestuia de a fi transormat in muritor, cat si conversatia. Calatoria pe care Luceafarul o parcurge este una invers-temporala. "Si din a chaosului vai/jur imprejur de sine/vedea ca`n ziua cea dintai/cum izvorau lumine". Hyperion ajunge la incipitul creatiei "Caci unde`ajunge nu`i hotar/Nici ochi spre a cunoaste/si vremea incearca in zadar/din goluri a se naste". In rugaciunea sa, Hyperion invoca setea de repaos "Si din repaos m-am nascut/mi-e sete de repaos". Insa Demiurgul singur care`i cunoaste adevarata identitate (Hyperion-cel ce merge pe deasupra), de aici rezulta subordonarea lui, ii releva motivul pentru care acesta nu poate deveni muritor. Fiind creat odata cu ordinea primordiala a lumii, preschimbarea naturii sale intr-una de muritor ar schimba lumea, intrucat el ocupa un loc clar in ordinea lumii. Prin urmare el nu poate deveni muritor.
Ultima ipostaza, din nou cele 2 planuri se imbina. Luceafarul ii descopera pe cei doi indragostiti intr-un cadru tipic eminescian. Catalin, prezentat in partea a 2a ca "copil din flori" (sau ceva d genu asta) a crescut acum fiind reprezentat nu ca un om comun, teluric, ci ca un om care cunoaste iubirea paradiziaca. Urmeaza ce-a de-a treia invocare a luceafarului "Patrunde-n codru si in gand/Norocu`mi lumineaza". Raspunsul luceafarului, blunt de alfel: "ce`ti pasa tie chip de lut/dak`oi fi eu sau altul?". "traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece, iar eu in lumea mea ma simt nemurior si rece.
Floare albastra, cealalta poezie de eminescu pentru bac...e mai simpluta. Dak in Luceafarul, tema era a geniului in raport cu societatea, cunoasterea si iubirea, tema predominanta in floare albastra este iubirea, fiind inserata si conditia omului de geniu. Poezia, si asta romantica, compusa, ca sa vezi tot din patru parti, este un joc al eului liric, acesta transpunandu`se personajelor. Dar sitit ce m-am plictisit in pana mea..ce atat romana? O stiu si p`asta da mi-e lene sa scriu na! Hai k m-am enervat! huuuua! Ce d-zeu atata romana serios? Are vreun scop sa stiu atata materie din asta pentru bac? Mai bine ma impushk! Mai am o carca de invatzat.Dar azi voi merge in conac...si sa mi cumpar niste haine. Apoi ies in parc...si la noapte o sa ma uit la heroes, asha cum am facut ieri toata ziua de am vazut vreo 8 episoade.Ei si ce dak am bacu? Aveti vreo problema? Hai v-am poopat :*.
Semnat, X
PS:Jet mah!
Oricum Luceafarul e o poezie, din ce intelege creierul meu compusa din patru parti. Prima parte debuteaza si se termina cu o interferenta si pendulare continua intre cele 2 planuri, terestru si cosmic. Incipiul poemului sta sub semnul basmului, aratand ca asa zisa actiune se petrece intr-un timp mitic, in "illo tempore" : "A fost odata ca`n povesti/A fost ca niciodata". Fata, personajul comun, personajul terestru, aflam din urmatoarele 2 versuri ca este o fiinta duala, ce altereneaza intre uman si absolut, si deci, ca orice fiinta umana, telurica tinde spre absolut, insa nu este neaparat capabila sa il atinga chiar daca absolutul se asterne in fata ei. Decorul tipic eminescian este brodat cu teme si motive romantice - motivul visului, motivul castelului, motivul oglinzii etc. Actiunea practic are loc in vis, intalnirea celor doi. Dragostea fetei este oarecum la prima vedere, nu necesita un indelung proces de cristalizare "Il vede azi/il vede mani/Astfel dorinta`i gata", insa Luceafarul are nevoie de o perioada de sedimentare a sentimentelor acestea dezvoltandu-se mai greu in cazul lui "Iar el privind de saptamani, ii cade draga fata". Ritul dragostei urmeaza si aici un pattern in care ea il cheama "Cobori in jos luceafar bland, alunecand pe`o raza, patrunde`n casa si in gand si viata`mi lumineaza". La chemarea ei, Hyperion se smulge din sfera lui inalta, intrupandu-se sub forma angelic-neptuniana (din cer si mare) si apoi sub forma demonic-uraniana (sin soare si din noapte). Poretretul luceafarului in cele 2 ipostaze este construit dupa canoane romantice, trasatura lui dominanta fiind lucirea ochilor care denota o traiere puternica interioara. Fata percepe privirea sa fie ca glacialitate (ochiul tau ma`ngheata) fie ca foc interior daimonic (privirea ta ma arde). Catalina nu este capabila de sacrificiu, de eternizarea iubirii in plan cosmic asa cum doreste Luceafarul, insa el, omul de geniu, pleaca la demiurg spre a-si sacrifica condita de "stea" pentru o ora de iubire.
Planul al doilea este strict terestru si prezinta iubirea dintre Catalin si Catalina. Catalin este descris printr-o schimbare a registrului stilistic, de la cult la popular, el inscriindu`se in mediocritatea populara. Asemanarea numelor nu este intamplatoare intrucat sugereaza asemanarea si apropierea dintre exponentii lumii terestre. Partea a doua exprima ludicul iubirii pamantene. Catalina penduleaza inca intre luceafar si teluricul catalin. El o intitiasa pe catalina in arta iubirii, arantandu`i riturile "pamantene".
Probabil, partea a treia este cea mai plina de sens purtand adanci intelesuri filozofice. Curpinde calatorila lui Hyprerion la Demiurg, Ruga acestuia de a fi transormat in muritor, cat si conversatia. Calatoria pe care Luceafarul o parcurge este una invers-temporala. "Si din a chaosului vai/jur imprejur de sine/vedea ca`n ziua cea dintai/cum izvorau lumine". Hyperion ajunge la incipitul creatiei "Caci unde`ajunge nu`i hotar/Nici ochi spre a cunoaste/si vremea incearca in zadar/din goluri a se naste". In rugaciunea sa, Hyperion invoca setea de repaos "Si din repaos m-am nascut/mi-e sete de repaos". Insa Demiurgul singur care`i cunoaste adevarata identitate (Hyperion-cel ce merge pe deasupra), de aici rezulta subordonarea lui, ii releva motivul pentru care acesta nu poate deveni muritor. Fiind creat odata cu ordinea primordiala a lumii, preschimbarea naturii sale intr-una de muritor ar schimba lumea, intrucat el ocupa un loc clar in ordinea lumii. Prin urmare el nu poate deveni muritor.
Ultima ipostaza, din nou cele 2 planuri se imbina. Luceafarul ii descopera pe cei doi indragostiti intr-un cadru tipic eminescian. Catalin, prezentat in partea a 2a ca "copil din flori" (sau ceva d genu asta) a crescut acum fiind reprezentat nu ca un om comun, teluric, ci ca un om care cunoaste iubirea paradiziaca. Urmeaza ce-a de-a treia invocare a luceafarului "Patrunde-n codru si in gand/Norocu`mi lumineaza". Raspunsul luceafarului, blunt de alfel: "ce`ti pasa tie chip de lut/dak`oi fi eu sau altul?". "traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece, iar eu in lumea mea ma simt nemurior si rece.
Floare albastra, cealalta poezie de eminescu pentru bac...e mai simpluta. Dak in Luceafarul, tema era a geniului in raport cu societatea, cunoasterea si iubirea, tema predominanta in floare albastra este iubirea, fiind inserata si conditia omului de geniu. Poezia, si asta romantica, compusa, ca sa vezi tot din patru parti, este un joc al eului liric, acesta transpunandu`se personajelor. Dar sitit ce m-am plictisit in pana mea..ce atat romana? O stiu si p`asta da mi-e lene sa scriu na! Hai k m-am enervat! huuuua! Ce d-zeu atata romana serios? Are vreun scop sa stiu atata materie din asta pentru bac? Mai bine ma impushk! Mai am o carca de invatzat.Dar azi voi merge in conac...si sa mi cumpar niste haine. Apoi ies in parc...si la noapte o sa ma uit la heroes, asha cum am facut ieri toata ziua de am vazut vreo 8 episoade.Ei si ce dak am bacu? Aveti vreo problema? Hai v-am poopat :*.
Semnat, X
PS:Jet mah!
No comments:
Post a Comment