Rebounce, bounce, ounce, nce...

Am plecat sambata pe la pranz asa din centrul Bucurestiului, adica, din cartierul unde stau eu, si anume Dristor. M-am indreptat spre metrou repede, cu o tuse ingrozitoare, s-a speriat centrul de mine. Nu intamplator, natura mea egocentrica, se crede in the middle, si spun asta pentru ca mi s-a gadilat si putin orgoliul intr-un articolas din Esquire (era putin ironic ce-i drept) care sustinea ca bucurestenii adevarati sunt nascuti in Dristor. Eu, stiti vin din Ploiesti, dar se pare, ca desi nu m-am nascut aici in`shentrul capitalii' am venit aici fara drept de revocare. Imi place nespus atunci cand incep sa spun ceva printr-o deviatie asa, cu totul curbilinie de la subiect. (Tocmai mi-a adus bubi o tigare - i`m doing it again). Cum spuneam, am iesit in gerul de afara. Ca sa nu mai spun ca inainte, cu vreo 2 ore, m-am hotarat sa ma simt putin adventuros. Am coborat la Muncii si am luat-o pe un drum care mi se parea mie a fi mai scurt. Uneori o chestie mica simbolica, de genul attemtping to discover a new way home inseamna pentru mine, o chestiuta numita self-development, pe care lately imi place s-o experimentez. Uf, mi se stinge tigarea in timp ce eu deviez de la subiect. Cum nu spuneam mai devreme, imi place sa se holbeze lumea la mine in metrou, iar eu sa ma holbez inapoi. Imi place sa se uite o tipa la mine si eu sa-i zambesc inapoi.. Makes me feel pretty, which i am, and even if i`m not (which i`m not - dubla negatie, deci cred despre mine ca sunt pretty pretty), tot sunt pretty numai pentru ca ma consider asa. Bag aici o gramada de idei, din simplul motiv, ca voiam sa scriu mai multe posturi, insa am zis sa nu va tampesc de cap...

Oricum..m-am dus in Kretzu (unde o voi ajuta pe Cristina sa deschida un nou club de debate in Bucuresti, in speranta ca in cativa ani, il vom bate pe cel din Ploiesti si pe cele din tara), unde urma sa devin Junior Practitioner in LSI si GSI ( Life Styles Inventory respectiv Group Styles Inventory). Asa ca am intrat in Kretzu, late as usual. Am urmat trainingul, am invatzat ce e ala Circumplex ( www.humansynergistics.ro). Mi-am facut LSI, am aflat ca sunt orientat pe rezultate, autodezvolare, afiliere, umanism-incurajator. Stiam astea deja. Mi-a iesit un circumplex chiar dragutz plin de albastru (which i`m really proud of). Oricum, ma simt mandru, inca o diploma, care aesthetic-wise...e cea mai dragutza dintre toate. Am facut circumplexul si octaviei, mihaelei, lu bubi..etc..Apoi ni l-am facut reciproc si am aflat ca sunt asa cum ma vad eu, cu mici exceptii...apparently sunt mai competitiv decat imi place sa cred. Sunt hotarat sa-mi duc la maxim punctajele albastre, sa lucrez la competitia cu mine si sa incerc sa nu competitionez cu ceilalti pentru ca...asa vreau eu, pentru ca asa e bn.

Ah..frustrare. De ce d-zeu toate programele misto gen ala cu danone sau cu top-talent sunt destinate numai celor din anii terminali. Sunt un om activ, vreau sa mi se ofere oportunitatea sa particip si eu chiar daca sunt mai mic si mai mucos. Asa ca dintr-o enervare profunda m-am hotarat sa aplic la top-talents si sa le explic in aplicatie cat de unfair mi se pare sistemul asta cu anii terminali. Si daca nu ma accepta...CE? Oricum vreau sa le arat ca pot, si ca sunt la fel de competent ca cei din anii terminali, uneori poate mai competent decat ei. Hence, voi lupta pentru subinarea sistemului asa care mi se pare cel putin discriminator fata de noi, pispirii (ca varsta).

Circumplexul meu va fi cat se poate de albastru! Voi face ce voi spune ca voi face atunci cand voi spune ca voi face. Si sunt smeker, frumos, modest si destept. Mai ales modest. Si acum pentru ca fac modulul 10, si pentru ca am semnat angajamentul ala :)) ca am constientizat potentialul meu extraordinar ca fiinta umana si ca am constientizat dreptul meu nativ la o viata de succes, ma vor reinventa (proces pe care l-am inceput prin clasa a 9a)...il voi continua...

Rebouncing me

Friend Zone

Nu, te inseli, conceptul de friend zone employed in postul asta nu e acela pe care il stii din filme, nu ma refer la dating. Ma refer la ceva mai real si mai important pentru mine cel putin. Ca sa fiu mai specific, ma refer la the Best Friend Zone. Ma uit in jurul meu, chiar de multe ori, si vad oameni care in 2 zile au intrat in unul in zona ceiluilalt. (2 zike sa spunem e un termen generic pentru conceptul de timp scurt). Si ma gandesc cu rautate ca respectivii probabil nu au a very well defined bfz tocmai pentru ca nu au best-friends. Si ma gandesc cu invidie ca eu nu pot intra brusc in zona cuiva, si vice-versa, oamenii intra foarte greu in my bubble. La mine e nevoie de difuziune, e nevoie de one molecule at a time. Si pana la urma sunt invidios sau trist? Am 3 persoane, la care tin foarte mult, care sunt acolo, in my best friend-zone, care au intrat acolo prin unintrusive methods. Simt ca nu mai am nevoie de alti oameni in zona respectiva. De fapt, nu ca nu mai am nevoie, ci ca nu mai am loc. Si mereu vreau sa-mi fac loc pentru mai mult, si uneori reusesc, sa mai primesc pe cineva pentru timp scurt, dar apoi imi dau seama ca nu e locul lui/ei acolo. In schimb, am un shallow-friend zone destul de extins, si asta imi place. Probabil din cauza asta e destul de greu sa difuzeze cineva prin membrana aia friendoplasmatica, pentru ca pana a ajunge la nucleu, e mult de traversat, sunt niste layere clare. Dar sincer sa fiu, mi-ar placea sa fiu mai lichid, sa se treaca ca prin apa, numai ca ma gandesc ca dak treci prin ceva ca prin apa sau aer ca apoi sa te lovesti de ceva dur..si dens precum cimentul s-ar putea sa faci un crack in ciment, si, si mai important s-ar putea sa te autofracturezi. Asa cum zicea si adriana intr-un post, eu sunt o persoana de un egoism structurat. Ca sa nu mai zic de acquaintance zone. Cred ca parerile sunt atat de impartite cu privire la persoana mea in zona asta. Dupa ce multi oameni au intrat in the shallow-friend area, mi-au spus ca la inceput ma considerau..ba un ciudat introvertit, ba un fitos cu aere de superioritate, ba un om absolut banal, ba ..ba asta ba...bla. Dupa ce au trecut mai departe, cik..ash da impresia ca sunt chiar okay. Si apoi in the bfz sincer, nici nu-mi pasa, pentru ca stiu ca acolo parerile nu mai conteaza, conteaza doar ca esti acolo, si orice parere imi vine fix in fata, si orice repros la fel. Suna rau? Nu chiar..Suna verdic ca lucrurile rele sa fie ale mele, si lucrurile bune sa fie tot acolo. Sa fie ceva face to face, truth to truth. Vorbeam mai de mult cu octavia ca relatiile dintre noi sunt de fapt o forma usoara de comunism. Si da,  my bfz is communist, cred in egalitatea asta no matter what. (ma rog am luat si eu doar partea cu egalitatea, si am taiat partea cu human rights repression. Pe de alta parte, asta s-ar numi democratie, insa mie-mi place sa numesc sistemul meu comunism, poate comunism democratic). In concluzie, n`ai inteles nimic. On the other hand, si a orbita in jurul my bfz, which is not that hard to reach, e foarte ushor de facut, si de acolo..daca difuzam..e usor..sau greu. Doamne cat de egocentrist suna postul asta...zici ca e o dedicatie pentru toti oamenii care ar vrea sa fie cei mai buni prieteni ai mei. Si io cred ca asta vine din frustrarea ca nu pot sa accept best-friends foarte usor, de fact exprimarea corecta ar fi ca ii accept foarte greu. Si as vrea sa fie mai usor, dar cred ca e un fel de bariera ca probabilitatea de a fi ranit, sa devina posibilitate, si din posibilitate sa se nasca o improbabilitate..imposibilitate..utopie. Da, da..nu stiu daca asta e prostie emotionala, sau inteligenta emotionala. Ah si inca ceva, mi se pare greu sa socializez cu oameni care nu-mi plac..De multe ori m-am intrebat daca e normal sau nu. De fiecare data cand m-am intrebat nu am reusit sa-mi raspund. Am pendulat contant intre da si nu. Si ma gandesc ca..daca uneori mi-e usor sa socializez si alteori nu, daca uneori sunt lider si alteori nu, daca uneori sunt iustin si alteor nu, inseamna ca nu am deloc constanta? Oare trec printr-o criza de personalitate, oare inca nu sunt definit ca persoana? Oare sunt colericomelancolic sau flegamtic sangvinic, in loc sa fiu doar una dintre cele 4, sau macar o combinatie normala de coleric-sangvinic sau melancolic-flegmatic? Sau sunt atat de format ca personalitate, incat orice alunecare imi da impresia ca sunt handicapat sau diform?

Santa LMT - Charity Event

Si acum...ca tot vine Craciunul, pentru ca ne simtim mai buni si mai darnici, pentru ca ne simtim solidari cu oamenii, si pentru ca in sinea noastra suntem oameni *so i`ve heard*, noi Clubul LMT organizam Santa LMT, un event de caritate prin care planuim sa strangem niste fonduri modice pentru Centrul de Plasament Sfantul Nicolae. Fondurile..vor fi folosite pentru a-i bucura pe copii, cat de mult putem pentru o saptamana. Noi, membrii clubului LMT, vom merge zilnic timp de o saptamana, si in fiecare zi, folosind banii de la voi, we will provide everything needed, food, toys, etc. Spectacolul va avea loc pe 15 Decembrie, Locatia va fi anuntata mai incolo. Pretul va fi de 10 RON, insa puteti da cat va lasa inima. In program sunt incluse mini-piese de teatru, stand-up comedy, dansuri (street dance, modern dance, oriental dance), muzica buna (la chitara, pian si acordeon). Asta e un fel de pre-promotion. Detaliile specifice le veti afla intre 3-14 decembrie, cand the actual advertising will take place. :)). Please come for the kids!!!

Zeii arunca Zarul - a stream of consciousness

Alea Jacta Est! Zarurile au fost aruncate de mine. Zeii arunca zarul, dar nu ne intreaba niciodata daca vrem sa luam parte la joc. Eu sincer nu vreau sa iau parte la niciun joc cu zaruri, vreau sa fiu stapan pe destinul meu. Ah..da..destin, uite inca o chestie in care nu cred. De ce d-zeu ( D-zeu, pentru cei credinciosi) (oricum expresia e flawed in itself, i`m taking G/god's name in vain) exista oameni care cred ca tot ce li se intampla face parte din planul divin? Mi se pare absurd, ca noi ca animale inteligent-sociale ce suntem sa credem ca suntem comandati de ceva, orice ar fi acel ceva. Eu pe de alta parte, pragmatic fiind, cred ca totul se intampla cu un motiv. Nu priviti asta tot ca pe o chestie ce tine de divinitate; nu e; totul se intampla cu un motiv. Sau mai bine zis, tot ce se intampla are capacitatea sa ne conduca spre un scop, o actiune finala etc. E o chestie de genul: pisica mea vrea sa se joace cu cablul de la mouse. Decid sa o las, pentru ca nu mi se pare ca ar avea vreo relevanta. Apoi, dupa ceva vreme, pc-ul se opreste, sunt nevoit sa il duc de 3 ori la reparat. Observ cu stupoare ca atunci cand e bagat in priza la service merge, pe cand la mine acasa nu merge. Si trebuie sa observ printr-o inamplare ca asa zisul cablul de la mouse facea un fel de scurt cand il bagam in calculator, moment in care calcul se oprea. Si totul pentru ca l-am lasat pe Negru sa se joace cu mouseul.



Zarurile au fost aruncate. ca in omul zar. Asta fac zeii cu noi, dupa parerea unor oameni. Isi noteaza pe foite niste optiuni de genul.



1- o sa trimit o furtuna peste Bucuresti, ca si asa au probleme cu canalizarile
2-o sa ii las pe americani sa arunce bomba nucleara, ce mi-ar placea o ciupercuta
3-o sa trmit vreme frumoasa in caraibe, soare..da..si ceva bun
4-o sa las sa intre 3 avioane in WTC, hai 2..3 ar crea prea mult haos
5-o sa destertific jumate de Africa, nu ca n-ar fi deja..dar ar fi fun
6-o sa inchei razboiul din Kosovo, deja showul asta e "like a revolving door" nimic nou nu se intampla.



Si tot asa, combinatii, dupa combinatii, uneori cu 2,3 zaruri. Si totusi, eu cred ca americanii au aruncat un singur zar cu bombele nucleare, si nu zeii, un zar care avea numai 2 pe toate fetele si tot asa. Noi suntem niste oameni zar pana la urma. Desi nu ne jucam cu zarurile fizic, le aruncam in mod constant. Cei ce au citit omul-zar, stiu ca scopul zarurilor e sa ne faca aleatorii, sa distruga orice urma de personalitate am avea. Zaruruile sunt pentru decizii negandite, sunt pentru atunci cand nu putem alegem..cica.. Eu cred ca zarurile nu au ce cauta nicaieri. Omul nu e ghidat de nimic, nici de D-zeu, nici de Buda, nici de zei, si cu atat mai putin de zaruri. E true, poate exista o forta, dar in niciun caz, nu arata ca in icoane, si nici nu are burta, nici nu e un Allah...poate e pur si simplu ceva metafizic, imaterial si tot asa. De ce sa ne mai incurcam cu religii cand putem sa ne guvernam dupa principii religioase cand putem s-o facem dupa principii morale. Sunt de acord ca in trecut oamenii aveau nevoie de o forta superioara care sa le inspire autoritate pentru a le fi inoculate precepte morale. Insa acum...De fapt :)) masele inca au nevoie de religii, prin asta eu, intr-un mod egoist, egocentric si modest..ma denumesc o elita (din punctul asta de vedere, nu din altul..nu am nevoie sa spun..nu fac asta pentru ca religia, d-zeu..etc ma va pedepsi..spun "nu faca asta, pentru ca nu e bine"). Si totusi, daca era sa o apuc pe calea asta, ar fi fost pentru ca bunicii imi spuneau mereu cand eram mic "nu-i bine, te bate doamne, doamne". Si apropo de doamne, ca tot am facut un flux al constiintei aici. Ma frustreaza ideea de satanist. Daca esti satanist atunci recunosti ca exista d-zeu (cei doi vorba lu` barbie - sunt vecini si nu sunt in niciun fel mutually exlusive, ci mai degraba mutually inclusive). Si atunci, presupui ca vei ajunge in iad, in loc sa incerci sa ajungi in rai. Isn`t that a bit wacko? Satanist, sado-masochist..tot aia...Let`s throw ourselves in the fires of eternal damnation...ca ce pu*a mea..ne place sa suferim.



PS: Mi se pare dodo-head-ish ..ca atunci cand nu pot tine o structura clara undeva, incerc sa ma scuz..de data asta am facut-o prin stream of consciousness.

A new start...to an old end

I hate this, i had so many ideas to write about and share...dar de cele mai multe ori cand inspiratia ma pocneste, nu sunt singur, si nu ma pot izola de oameni to publish an article (less than an article both in terms of quality and length, but still i like to call it "article"). Ei acum, cand am prins si eu un moment singur in the house, nu-mi vine nimic in cap. It's like creierul meu e gol. Nu ar avea rost sa va spun ca nu stau prea bine cu facultatea, pentru ca banuiesc ca e deja common knowledge (cik nu intru in examen la franceza, pe la mate nu prea am dat, la info nu am predat niciun proiect, si am si 2 lucrari saptamana asta la microeconomie si mate). Well i guess ca as putea sa scriu despre noii mei colegi. They're nice people, I've heard (ca eu dak nu prea am dat pe la facultate, nu prea ii cunosc). Da, chiar par oamenii de treaba unii dintre ei, si chiar s-au organizat in mici tribulete si apoi intr-o uniune de tribulete...Okay, da e true..sunt putin ironic. Si ma uimeste ca nu le vad potentialul de prieteni ai mei, proprii si personali, momentan. Nu prea-mi vine sa comunic cu ei, si asta din nou ma uimeste din simplul motiv ca eu sunt un om emotionally intelligent, foarte sociabil etc..uneori pur si simplu nu-mi vine.

Studiu de caz:
La 15 ani, Mihailescu Andrei Iustin, un semi-tocilar a dat examenul de capacitate. Subiectul nostru a intrat in clasa in care a vrut - matematica informatica bilingv engleza, cea mai buna clasa din ceea ce se zvonea a fi cel mai bun liceu din Prahova, Colegiul National "Ion Luca Caragiale". In prima zi de liceu intra in clasa 9A din liceul above mentioned. Si iese. Noul elev de liceu nu parea a fi foarte incantat de noii sai colegi. 4 ani mai tarziu isi incepea cariera de blogger (dupa parerea lui, mult spus) printr-un articolas numit "On the verge of the Universe". Dupa 4 ani, care au fost de nenumarate ori reiterati in blogul sau, subiectul plangea in sinea lui, si uneori in afara sinii sale (da, chiar cu lacrimi - lucru pe care afirma ca nu-l poate face, poate pentru ca era baiat ..pff, poate pentru ca era prea rece), pentru ca isi parasea colegii. Acum, el si colegii lui sunt la facultate si oamenii la care tinea cu adevarat din colectivul respectiv sunt intotdeauna in jurul lui, si el in jurul lor.

Nu stiu ce sa zic, cred ca voiam sa am o trecere brusca. Voiam sa incep facultatea cu acelasi colectiv. Sau daca nu cu acelasi colectiv sa gasesc acelasi fel de oameni. Sau daca nu acelasi fel de oameni, relatiile dintre noi sa nu o ia de la zero, ci sa ma gasesc undeva la 4 ani de intercunoastere. Ei bine, nu s-a intamplat asa. Cred ca nu ma pot adera la triburile lor momentan pentru ca sunt bantuit putin de fantoma fostilor mei colegi, ai actualilor mei cei mai buni prieteni. Cine stie ce sa va inampla peste 3 ani..Cine stie ce studii de caz vom analiza si atunci...

the RanDomNess of it ALL

Ei da, am zis ca atunci ca ma voi muta in bucuresti si voi avea net, gaze, apa calda, curent electric si toate cele voi scrie un post ... (am jurat ca nu voi mai scrie pana atunci). Acum, acel atunci a venit. Mi-am modificat pana si pe hi5...locatia mea e bucuresti acum. Irelevant. Astazi am asistat la nasterea unui blogger, laura (welcome to the community). M-a lasat sa ma uit cum isi scrie primul post. Isi corecta greselile de punctuatie...etc. Eu nu fac asta.

E uimitor cum uneori de la o simpla idee poti scrie cuvinte pe tastatura si ecran. Eu nu cred in ideea de perfectiune. Cu ardoare sustin ca greselile sunt autentice si ca fac oamenii sa fie ceea ce sunt. Blogul meu nu e in niciun caz gramaticalli correct. Asta nu inseamna ca nu stiu sa scriu. Nici pe departe. Pur si simplu se vede ca sunt aiurit, se vede ca pot fi si organizat. Se vede ca functionez pe baza teoriei haosului. Haosul mi se pare perfect. i mean, come on, daca te uiti in jur nimic nu e la locul lui. sau daca e la locul lui, e pentru ca asa ti se pare tie, pentru ca asa te-a invatzat societatea in care traim. Go to Japan si obserca cum lucrurile care par supreme in societatea ta, cum ar fi dragostea, acolo sunt mai prejos...valori precum onoarea fiind above everything. Which brings me to my point, a bit self-contradictory if u asked me... Lucrurile sunt perfecte din puncte subiective de vedere...insa overall totul e atat de aiurit..incat in medie, nimic nu e perfect. As trage, concluzia, poate putin gresita ca tot ce e perfect e in haos...si tot ce e in haos e perfect (depending on the perspective).

Si ma gandesc (si scriu, intr-un post haotic, deci perfect, from my viewpoint) ca normalitatea e obiectivitatea colectiva a subiectivitatilor individuale. Pentru ca...nu-i asa, e greu sa fii in concordanta cu ceilalti. Si atunci de consideri special, iesit din comun? But are u special if u go against the flow? Well nush...sunt niste intrebari doar. Pentru ca daca blogul e arta, atunci nu ar trebui sa dea raspunsuri ci sa puna mai multe intrebari. On the other hand, ce arta pot sa fac eu un antitalent artistic.

The final point is, nu stiu cati dintre voi cor intelege, ca uneori imi place sa scriu chestii aiurita asezate urat in pagina, total nestructuate, cu greseli..ca sa transmit un mesaj cat se poate de personal. E ca teatrul modern, care prin aiureli..transmite atat de multe lucruri... sau poare nu. Postul asta nu raspunde niciunei intrebari, poate incearca sa ridice una micuta..si anume daca perfection is the way to go...and if it is? what exactly is perfection...Raspunsul meu..e ca e ce vrei tu. Marturisesc ca imi place perfectiunea, atunci cand e facuta din greseli.

un iesit din mana, iustin