-Buna, iustin! - salutara oamenii din sala.
Vorbeam azi cu Barbie. I-am spus ca am buzunar secret. Am rugat-o sa nu mai spuna nimanui ca am un buzunar in care tin timp pentru oamenii care conteaza. God, i wish that were true! Am mintit-o. Nu am niciun buzunar secret pentru secunde, ca sa nu mai zic minute. Nu am un buzunar secret pentru timp. Nu ar fi frumos sa exista cineva care sa priveasca in jur, sa se uite la secunde zburand in jurul lui sau ei. Sa se uite in ochii unei secunde, sa intinda mana, iar ea(secunda) sau el (secundul) sa se aseze calm in maina lui sau ei. Iar el ...sau ea sa o prinda si usor sa o indese cu lacomie in buzunarul interior al paltonului, acolo unde sunt multe secunde si multi secunzi. Parca nu mai avem timp deloc. Imi aduc aminte de tablourile lui Dali. In cel putin unul eu un ceas care se scurge. Imi da o senzatie de lent, de molcom si de incet. Ce ceas se mai scurge in zilele noastre? Acum pur si simplu se sparg. Si milioane de nanosecunde tasnesc ca dintr-o fantana arteziana. Dar nu tasnesc si atat, trec prin noi ca niste gloante mai puternice. They rip the flesh inside. Si apoi dak totusi nu trec prin tine, te izbesc de un zid, de primul ce iese in cale. Sau daca sunt destul de multe sparg primul zid cu trupul tau, si se opresc in al doilea. Dar te tintesc bine acolo. Nu ar fi bine sa fiu eu omul ce vede secunde? Sa fiu ca omul ce vede idei? Numai ca eu sa fiu omul ce vede secunde? Apoi sa vad minute, sa le indes acolo in buzunar pentru tine, oricine ai fi tu. Nu mai am timp. Imi dau seama. I`m not in denial anymore! I`m not ignorant anymore. E primul pas spre a-mi rezolva problema, imi dau seama ca o am! Auuu! Doare! Inauntrul meu e un gol!!! Lua-m-ar dracu, ce doare. "Sa-l umplu cu ce vreau? Serios? Mi-ai da voie sa fac asta?" O sa-l umplu cu timp! Doamne, cate secunde sunt in jur. Prima secunda e acolo. A durut, dar acum am... am buzunarul cu timp. Si pentru ca tu mi-ai dat ideea, prima secunda e a ta. "Bine fie, bem un ceai intr-o secunda! In salonul japonez?". O sa mai strang.
A fost ultima oara cand a spus "Buna, sunt iustin si nu am timp!" A fost ultima oara cand oamenii l-au salutat acolo. Acum are timp, in buzunarul lui, cel putin atunci cand alege sa se uite in jur dupa secunde si sa le culeaga. A fost ultima oara cand a vazut sala aia.
