Scrap Memory Sales

Iata-ma inca o data in fata amintirilor. Am dat intamplator azi peste cardul de la fostul nokia 623oi pe care mi l-au furat la majoratul lu bubu, dar am avut intamplator inspiratia sa scot cardul cu cateva zile inainte... Serios de nu m-a cuprins o melancolie bolnava. Iar imi aduc aminte... de pozele pe care le tot faceam, petro din toate pozitiile, telefoane peste telefoane cu mii de poze si camere..dar...amintiri mai am pe blog. Acum ma preocupa altceva...

Stiu ca avem tone de amintiri? Acum ma gandeam ca e atat de trist sa stii ca e sfarshitul unei ere pline de good times incat imi pun intrebarea: Pentru ce? Am trait atat de multe impreuna, ca acum sa se termine? E clar ca vara asta e ultimul bastion al grupului nostru (imediat va explic de ce). Sincer cum sa nu te simti amarat cand stii ca lucrurile pe care le-ai iubit la cei din jur se duc pe apa sambetei? Ca vei avea prieteni noi, cu care vei avea amintiri la fel de frumoase? Dar niciodata trecutul amintirilor nu bate viitorul acestora. Ma intreb? Nu ar fi fost mai simplu sa fiu un om fad, intr-un grup de oameni surzi care sa nu auda nevoile celorlalti, intr-un grup de oameni orbi, care sa nu vada cand te bucuri sau cand esti trist, intr-un grup de oameni muti care sa nu te consoleze cand esti suparat, sa te amuze cand ai nevoie, un grup de oameni fara simt tactil, care sa ramana reci la orice atingere? Acum sa stii ca totul se termina, si ramai cu un jurnal in minte, pe care il mai citesti from time tu time, parca doare mai mult decat sa nu ai nimic (Asta cred eu pentru ca nu stiu cum e sa nu ai nimic pentru ca eu am avut si am totul). A fost bine sa avem toate simturile sa ne atingem unii pe altii, sa ne ascultam unii pe altii, sa ne atingem "gently, yet inappropriately", sa ne batem, se ne certam prin cuvinte ironice, sa radem unii de altii, sa zambim dulce atunci cand simteam ca altceva nu putem face? Sa ne jucam, (of, ce nu ne-am jucat?). Sa ne doara cand unul dintre noi a pierdut un simt, sa ne bucuram cand si l-a recapatat, sa ne bucuram cand vedem la fel. Am ajuns sa credem ca putem sa fim ca cele 3 maimute:una nu vede(mana pe ochi), alta nu aude (maini pe urechi), cealalta nu vorbeshte (mana la gura). Nu e funny sa shtii ca dupa o perioada, daca eu nu mai pot vorbi, o poti face tu in locul meu. Sa pot vedea eu pentru tine si voi, si tu sa auzi pentru toti?

Da a fost frumos, dar se va termina pentru ca toamna, si vara asta va fi iarna noastra (aici picam), pentru ca asa ne-o demonstreaza istoria. Ne vom intalni peste 10 ani,apoi peste 20 si tot asa. Oameni se pierd unii de altii daca nu sunt legati de circumstante. Prietenia e strict legata de comfort (asa incepe) si de afinitati. Acum vom vedea cat de grup suntem. Ne vom desparti mai mult decat vom putea suporta...si lucrurile se vor termina acolo.

Stiu ca e frumos sa crezi ca prietenia poate trece peste orice bariere. Adevarul e ca nu poate! Sau cel putin un grup nu poate supravietui barierelor! Cati oameni nu si`au jurat friendship above life ca apoi sa uite de orice legatura de sange 'spiritual'?

Si acum o parte mai restransa! Grupul meu restrans: Bolo, Mihaela, Octavia, Teo. Grupul asta restrans mai avea oameni mai demult (Lucia, Alex, Petro, Misu, Eli, Miki, Florentina etc). Deci a fost un grup restrans, acum s-a restrans si mai multe dupa intamplari! Acum e mic! CE se va intampla atunci cand unul o va lua in directie si celalalt intr-alta? Pana una alta ma leg cu sfoara de voi. Cu unii voi avea treaba profesionala (asta ne va garanta o legatura), cu unii ma voi lega prin locuinta, cu altii prin activitati si tot asha [de unii ma voi lega prin toate]. Cu toate astea nu e interesant sa analizezi motivul pentru care simti sa legi prieteni printr-o garantie? (Shtiu ca garantiile vin si din prietenie, si nu sunt in sine garantii cat urmari ale unei intelegeri mutuale, lucruri care stii ca vor merge pentru ca asa le-a fost dat... PE de alta parte, pot fi vazute ca simple legaturi "fizice" care sa te oblige no matter what sa ramai langa o persoana).

Momentan ramane promisiunea revelionului impreuna, in fiecare an, raman zilele de nastere, ramanem noi. Dar la un moment dat, chit ca vrei sau nu, lucrurile se vor termina...poate lipsa de timp, poate lipsa de activitati. Cu toate astea, gandirea mea pesimista si pragmatica, stiu in sinea mea...ca vor dura ani pana sa ma despart de cel putin 3 dintre voi, pentru ca ASHA VREA MUSCHII MEI, si pentru ca EU merit si pentru ca VOI ma meritati (asha rau, egoist, rautacios - sigur ati facut voi niste pacate in vietile anterioare sau chiar in asta).

Stiti ce e culmea? Exact in momentul asta am auzit bubuituri, focuri de artificii daca ma uit pe geamul din bucatarie! Asta pentru ca in ultimul paragraf am cea mai mare dreptate!