Sunday, September 30, 2007

Sad and the city

Am tot fost, dupa cum spune Octavia, sheep in the big city. Sunt sheep in the big city. I`m a sheep in Bucharest, dar sunt sheep si in Ploiesti. De multe ori trec fara sa ma uit in jurul meu, insa am inceput sa fiu more environmentally-aware, si nu ma refer la partea ecologica. Pur si simplu sunt mai aware la lucrurile care se intampla in jurul meu, la oamenii care trec cu geaca rupta pe langa mine, la domnul din tramvai care are adidasi nike luati dintr-o ghena si care ii cedeaza locul unei babute ce abia se tine pe picioare, comparativ cu domnul imbracat intr-un costum ieftin si o servieta care imediat cum a prins un loc s-a asezat fara a se mai uita daca sunt oameni care chiar au nevoie de locul ala amarait dintr-un tramvai ingalbenit de miros de oras si timp care 'nu mai are rabdare'.

Ce imagini triste. Ce urat e sa te simti nepuntincios cand cobori din trenul cu care ai venit de la Ploiesti in momentul in care un om doarme in pasajul de la metrou din gara de nord, in timp ce un altul ii desface buzunuarul de la blugii care jur erau curati. Tragea usor de fermoar, ca sa nu-l trezeasca. Si am avut o ura nespusa. Mi-ar fi placut sa ma acosteze pe mine sa-mi ia banii de intoarcere, dar sa-l lase pe omul ce dormea in pasajul de la metrou din gara de nord in pace. Si m-am simtit complet neputincios. Va spun sincer, nici un dram de curaj sa actionez nu am avut. Apoi am continuat sa cobor sub pamant, sa circul prin tuneluri negre cu sine paralele. De fiecare data cand cobor, ma enervez crunt vazand ca oamenii nu stiu sa foloseasca scarile rulante. De ce nu se uita sa vada ca pe o parte sunt 2 pasi mici, galbeni, alaturati. Pe banda aia stai pur si simplu. E atat de greu sa vezi ca pe banda de langa sunt 2 pasi care merg? De ce nu ne uitam in jur sa vedem ca pe acolo circula oamenii care se grabesc. Am incercat sa prind trenul odata si ma grabeam ingrozitor insa, banda de oameni grabiti era ocupata. Am o 'scarba' fata de oamenii care stau pe unde ar trebui sa mearga. De multe ori, daca sunt cu cineva imi vociferez nelinsitea aruncand cuvinte in stanga si in dreapta, cuvinte de genul "Vaca aia grasa nu vede ca pe acolo se merge?" sau "Boul ala e chiar bou!". Si eu faceam la fel. Acum am incercat sa ma uit in jur si am invatat sa nu`i mai incurc pe cei care se grabesc.

Asteptam 101. In staie se fac lucrari. Un sant in care sapa o femeie, nu..doua femei si un barbat. Una din femei are niste pantofi ieftini in picioare (a iesit la un moment dat, am putut sa`i observ). Niste sosete flausate urate. Imbracata murdar si fara gust in timp ce un "domn" de pe marginea santului ii da indicatii cu privire la modul de sapare. Ea il asculta pe domn. Are parul roscat, murdar, si are cercei de aur, genul de cercei care sunt mai importanti prin cantitatea gramului de aur cantarit, decat prin aspect. Genul de cercei...biluta care atarna. Pielea, un bronz urat si transpirat. Vulgaritate de pe ambele parti ale santului. Barbatii se uita cum femeile sapa, in timp ce ei stau cu tarnacopul in mana. Nu sunt in niciun caz feminist, dar de ce nu lucreaza cot la cot. Tramvaiul opreste in dreptul santului. "Javra dracu!", injura cei ce asteapta indignati ca nu au pe unde sa urce in tramvai. M-am strcurat si am urcat linistit. Tot statia de tramvai de la gara de sud, cu 5 minute in urma, din nou un domn cu un costum ieftin si niste pantofi curati, dar urati scoate un servetel isi sterge pantofii si il arunca pe jos, cosul de gunoi fiind langa el.

Metrou. Imi placea sa cred ca domnul ce tinea o pisicuta in brate o ducea unuia din nepoti. Miorlaia speriata, insa zambetul dulce in timp ce o mangaia, m-a inmuiat recunosc. Era un miorlait surd/mut, nu auzeam din cauza zgomotului din metrou. Miorlaia, iar el o mangaia. Ii se urca pe umar speriata, o ia in brate. Cobor. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe.

In fata la tnb, un cersetor aranzeaza in linie niste ciudatenii. Apoi, mandru, se uita la ansamblul rectilniu.

Haine urate cu pretentie de stil. Pantofi jegosi. Stil copiat si fals.Groapa. Tarnacop. Pamant. Tramvai. Metrou. Pisica. Stil. Bani. Bun simt. Gunoi. Curatenie....

1 comment:

Anonymous said...

Bine ai venit in Bucuresti! Poate e urat la inceput... si asa cum il descrii tu, mie tot imi este dor de el.
Astept sa mai scrii.