Ei da, am zis ca atunci ca ma voi muta in bucuresti si voi avea net, gaze, apa calda, curent electric si toate cele voi scrie un post ... (am jurat ca nu voi mai scrie pana atunci). Acum, acel atunci a venit. Mi-am modificat pana si pe hi5...locatia mea e bucuresti acum. Irelevant. Astazi am asistat la nasterea unui blogger, laura (welcome to the community). M-a lasat sa ma uit cum isi scrie primul post. Isi corecta greselile de punctuatie...etc. Eu nu fac asta.
E uimitor cum uneori de la o simpla idee poti scrie cuvinte pe tastatura si ecran. Eu nu cred in ideea de perfectiune. Cu ardoare sustin ca greselile sunt autentice si ca fac oamenii sa fie ceea ce sunt. Blogul meu nu e in niciun caz gramaticalli correct. Asta nu inseamna ca nu stiu sa scriu. Nici pe departe. Pur si simplu se vede ca sunt aiurit, se vede ca pot fi si organizat. Se vede ca functionez pe baza teoriei haosului. Haosul mi se pare perfect. i mean, come on, daca te uiti in jur nimic nu e la locul lui. sau daca e la locul lui, e pentru ca asa ti se pare tie, pentru ca asa te-a invatzat societatea in care traim. Go to Japan si obserca cum lucrurile care par supreme in societatea ta, cum ar fi dragostea, acolo sunt mai prejos...valori precum onoarea fiind above everything. Which brings me to my point, a bit self-contradictory if u asked me... Lucrurile sunt perfecte din puncte subiective de vedere...insa overall totul e atat de aiurit..incat in medie, nimic nu e perfect. As trage, concluzia, poate putin gresita ca tot ce e perfect e in haos...si tot ce e in haos e perfect (depending on the perspective).
Si ma gandesc (si scriu, intr-un post haotic, deci perfect, from my viewpoint) ca normalitatea e obiectivitatea colectiva a subiectivitatilor individuale. Pentru ca...nu-i asa, e greu sa fii in concordanta cu ceilalti. Si atunci de consideri special, iesit din comun? But are u special if u go against the flow? Well nush...sunt niste intrebari doar. Pentru ca daca blogul e arta, atunci nu ar trebui sa dea raspunsuri ci sa puna mai multe intrebari. On the other hand, ce arta pot sa fac eu un antitalent artistic.
The final point is, nu stiu cati dintre voi cor intelege, ca uneori imi place sa scriu chestii aiurita asezate urat in pagina, total nestructuate, cu greseli..ca sa transmit un mesaj cat se poate de personal. E ca teatrul modern, care prin aiureli..transmite atat de multe lucruri... sau poare nu. Postul asta nu raspunde niciunei intrebari, poate incearca sa ridice una micuta..si anume daca perfection is the way to go...and if it is? what exactly is perfection...Raspunsul meu..e ca e ce vrei tu. Marturisesc ca imi place perfectiunea, atunci cand e facuta din greseli.
un iesit din mana, iustin
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
to my mind, perfection means having flaws...or being imperfect is perfect.
haide sa-ti spun cum stau lucrurile din perspectiva mea. din pacate, recunosc, nu reusesc sa exprim in cuvinte tot ceea ce gandesc. ma gandesc la prea multe deodata si ceea ce scriu pare complet, dar complet anapoda, aiurea, fara noima si continut. ce sa-i faci...daca ar exista un blog pe care sa-ti inregistrezo gandurile exact asa, cum vin ele, de-a valma, ar fi ceva.
Inca un lucru legat de modul in care scrii, combinand engleza cu romana, intr-o romgleza. Iti adaug aici un link, cu o proza scurta, aparuta acum apropae un an jumate ;) enjoy http://ragna.ablog.ro/2007-01-07/sir-sugismund-de-luca-dinulescu.html
Post a Comment