Sunt cateva lucruri care sunt ale mele

Sunt cateva lucruri care sunt ale mele, cum ar fi parola mea unica pe care o stiu toti cei ce-mi sunt mai apropiati (***********), cum ar fi ca imi place sa dorm, cum ar fi ca sunt ciufulit, ca am blogul meu, ca imi place sa am haine misto, ca imi place ceaiul, ca sunt vesnic intarziat, ca imi plac lumanarile, ironia cronica, chiulul cronic, autodezvoltarea, extracuricularele. Sunt cateva lucruri care nu sunt ale mele, dar le-am adoptat cu placere de la altii cum ar fi ca-mi place sa-mi savurez tigarile, modul in care spun "multumesc", ca uneori spun glume si bancuri preluate, ca uneori imrprumut ce-ti place si discut cu tine ca si cum mi-ar placea just for the sake of it, ca vreau sa fac street-dance. Sunt cateva lucruri care nu sunt ale mele, sunt mai multe de fapt...forget them (it`s futile to talk about the things i don`t have, someone wise once said 'bright minds have purposes, the rest have desires'). Sunt cateva lucruri (generic - ce-uri si cine-uri) pe care nu le mai am, de genul friends printre care esti si tu, si sunt sigur ca te vei sti in momentul in care vei citi, daca vei citi. Sunt cateva lucruri care nu mai sunt ale mele...

i`m sorry that i grew up way too fast

Tocmai am mancat, somon, unt pe paine. My keyboard is rather slimey, as am i these days. Si voiam sa scriu depre multe si uscate. In schimb, voi scrie despre un vechi eu. Doar pentru ca m-am inspirat dintr-un articol din esquire, despre chestii ce erau, dar nu mai sunt. Eu voi scrie despre chestii ce au fost, dar inca sunt in creierul meu.

Prima mea amintire, a fost un vis, din care m-am trezit plangand. Visam scena din Beauty and the Beast cu lupii, numai ca eram eu cel inconjurat de lupi. Imi aduc aminte ca am lovit cu o craca de copac unul dintre lupi, si a fugit schelacaind. Imi aduc aminte cum maraiau, si imi aduc aminte cum m-am trezit plangand.

Multa lume ma intreaba, ce e cu semnul de pe buza mea.. Invariabil zic, ca e de cand eram mic, dar ca imi place. Dormeam, am picat din pat, julindu-mi buza de podea. Nu-mi aduc aminte aproape niciun detaliu, decat patternul parchetului, si durerea, si un pic de sange. Durerea mi-o aduc aminte si acum. E inca vie, aproape de fiecare data cand ma lovesc la buza. Si apoi gandul imi zboara la cum arata parchetul. Musca-ma de buza rau, si ma voi enerva, pentru ca automat leg durerea de semnul de pe buz. E interesant cum cicatricea mea imi place, desi a fost provocata de ceva dureros.

Eram pe scari, la casa lu` taica-miu, cand ai mei erau inca impreuna. Era vara si desenam. [...] Mi-a cerut maica-mea creionul meu rosu, pentru a-si desena contur la unghii. I l-am dat.

Multe din chestiile astea nu le pot ordona cronologic, asa ca in general, le numesc pe toate, fara discriminare..prima mea amintire.

Ce mai plangeam cand ma lasa maik-mea la tara. Si ce mai plangeam cand se termina vara si ma lua inapoi.

Vaaaai, ce am urlat in prima zi de gradintia...Rasuna locul ala cu mine. Apoi a inceput sa-mi placa. Apoi m-am dus la scoala.

And you can put the blame on me, for growing up, though sometimes i`m sorry ca sunt pe cale sa fiu mare.

Flakes of snowish sheep

Si asta pentru ca nu am mai postat de ceva vreme (adica..de vreo cateva zile). Si asta pentru ca sunt singur, dupa ceva timp. Si asta pentru ca ninge. Si asta pentru ca beau un ceai negru si savurez o tigara ce ma aduce mai aproape de limita de 10 tigari pe zi pe care mi-am setat-o. "Mai aveti 8 tigari", ar spune cineva. Surprinzator enough, chiar nu am depasit 10 tigari de cand mi-am propus, si nici nu am de gand.

Lucrurile care merita mentionate au inceput cu seara de 5 decembrie. Mihaela, s-a dus la megaimage to shop as usual, ca eu uitasem sa ii cumpar lapte, sau nu mai stiu exact. S-a intors si m-a rugat sa ii pun o cana cu lapte, pana cand se schimba ea. Si, desi de obicei sunt nesimtit- nu fac chestii de genul- argumentand sporadic cu fraza "Arat eu ca bucatareasa casei?", acum m-am dus, si in drum spre bucatarie, trecand prin holul de la intrare, am vazut in bocancii mei, o sticla de lacrima lui ovidiu, si bomboane mozart. Eu nu mai aveam bani sa cumpar ceva cuiva, si aveam si o lene nespusa in mine, dar nu conteaza neaparat, va aduceti aminte comunismul de care pomemeam acum ceva vreme. Astept craciunul sa ii cumpar ceva. (Scuze Mihaela, CRACIUNUL, ar fi mai bine scris din punctul tau de vedere). Oricum, so sweet to have people like her around you. Mihaela`s the kind of person u`d want to have around you forever and ever.

Street dancing baby. Ma chinui sa-mi iasa coregrafiile, dar e rather hard. Am niste miscari deja formate din improvizatiile din cluburi si party-uri la care mi-e greu sa renuntz. De fapt nu sa renuntz, ci sa adopt alte miscari. Oricum dupa lungi ore de practice in fata camerei si oglinzii (narcisim? neaaaaah), incep oarecum sa-mi iasa, si incepem oarecum sa ne sincronizam. Eu invatz greu, dar sunt pe drumul cel bun. Desi invatz greu, invat din ce in ce mai repede. Felicitari bubi pentru transferul la avansati.

Oficial, imi cer scuze pentru lipsa cronica din fundatie. Nu am de gand sa ma disculp in niciun fel. Am fost nesimtit. Pur si simplu am preferat sa stau acasa sa "invat" desi nu am invatat mare lucru pentru facultate. Dar aveam un stres si jumatate, asa ca ..am fost nesimtit. Imi pare rau inca odata. Stiu ca nu m-am implicat foarte mult in ultimul proiect, Santa Lmt, asa ca nu am tupeul sa imi acord nici macar un dram din succesul pe care l-a avut proiectul. Dar felicitari din nou pentru banii stransi pentru centrul de plasament Sfantul Nicolae si pentru Misa. S-au strans aproape 15 miloane. Nu sunt multi bani, insa reprezinta un efort colectiv al celor din Clubul LMT, asa ca felicitari. As a last thing, mi-a fost dor de discutiile cu voi, mi-a fost dor de cafeaua de dupa si de tigarea de dupa. Si mi-a fost dor de voi in astea 2-3 saptamani in care eu am fost nesimtirea peste masura. Ma voi revansa.

Am inceput sa merg mai des la facultate, sau cel putin sa stau mai mult cu cativa colegi. Si cand zic, "cativa"cred ca exagerez putin. Mai degraba as spune Mirela..care m-a tarat prin mall, ale carei haine am de gand sa le fur, si sa o omor.. (pentru ca dupa spusele bunicii ei, a fost un caz in care o colega a omorat alta colega cand s-a dus la ea acasá si killed her for clothers, si apoi a inceput sa le poarte la scoala). Nu ca eu ash fi colega Mirelei, sunt coleg, dar de dragul reiteratiei evenimentului, si de dragul de a deveni copycat, ma angajez in a-i fura hainele, si a le dona unei fete care sa vina imbracata cu ele la facultate.

Si vine Craciunul, si incerc sa ma simt mai bun. Abia astept vacanta in ploiesti. Astept sa fumez din narghileaua primita de la ruxi si sabin. Si nu am uitat ca am promis ca prima oara vom fuma toti 3 din ea, ca o familie ce suntem.

Un topic special ar trebui acordat lui Bogdan, pe care mihaela il chinuie necontenit. Bogdan du gunoiul am lasat doua plase mari pentru tine in bucatarie. Bogdan da dracu pasarelele alea mai incet. Bogdan da monstrii mai incet. (Omul are 26 de ani, are parul lung, nu prea se schimba de haine, si e prietenul octaviei, se joaca toata ziua pe calculator). Nu e tocmai tipul nostru de persoana, asa ca ne place sa-l ostracizam putin. Si mai am si tupeul sa public asta pe blog. Cu octavia, nici nu am mai apucat sa vorbesc, munceste intruna. Adica noaptea. Si ziua doarme. Nu prea apucam sa ne vedem. Cred ca ne-am fi vazut mai des daca am fi stat in locuinte diferite. Dar lucrurile se schimba, and we can`t prevent that unfortunately. Oricum din discutia cu laura si teo de aseara, cred ca e mai bine sa renuntam la scenarii si sa acceptam status-quo-ul exact asa cum e.

Si diseara, sper La Scena. Si luni sau marti, asteptam cu nerabdare, un club in care sa show off.

Wintery Tea drinker, myself.

din seria Always Stepping Forward

Eu merg pe principiul ala de la psihologie, care e acelasi de la modulul 10. Tot ce stiu eu, tot ce fac eu, tot ce simt eu, tot ce controlez, tot ce ..tot ce sunt eu e intr-un cerc. In afara cercului, e necunoscutul. Vorbeam si cu (virgula) cursantii mei din lazar despre asta. Le-am dat un exemplu banal as putea spune, dar care sintetizeaza destul de bine principiul: cand ceva iti intra in zona de confort, cand dobandesti o abilitate etc, cercul tau se mareste (raza lui adica) si desi contactul cu necunoscutul e mai mare, (eu am o parere ferma ca realitatea e plina de optiuni..realitate..necunoscut..tot aia). Exemplul a fost: alegi sa faci cursul LMT, poti sa mergi la Branding Romania, poti sa intri in club, poti sa devii trainer mai apoi, activitati care pana in momentul respectiv, nu numai ca nu erau in zona de confort, erau necunoscute. Pe aceeasi idee, si anume ca oricand dezvolti o abilitate esti o persoana mai buna, mai smekera, mai tare etc, m-am ..de fapt ne-am hotarat sa ne inscriem la cursuri de street dance. (In agenda mea cu mutatul in bucuresti..era sa intru la REI - check- sa fac cat mai multe chestii profesionale - half check - sa ma inscriu la cursuri de franceza - not checked yet, poate in semestrul doi- sa ajung la o scoala de dans - check!!!-..si cred c mai erau..). Oricum, vreau sa-mi indeplinesc obiectivele pe anul asta, asa ca am mai facut un pas - street dancin`. Si pentru ca tot ma uit in prostie la clipuri si episoade din "so you think you can dance" si vad cum oamenii aia comenteaza dansurile participantilor spunandu-le chestii de genul "there`s no way you can put structure into what you`re doing there...sorry you are not going to vegas", am ajuns la o concluzie...i can`t dance, not yet anyway. I mean, da e usor sa improvizezi pe melodii, dar sa urmezi o coregrafie..hmm not so easy. Oricum, si ieri si azi, ne-am mutat cu precious (aka sony vio - proprietate comuna), in apartamentul de repetitii al tarafului din clejani, si ne-am decis ferm ca apartamenul respectiv sa fie unul artistic. Si am deschis si camera lu precious, nu cumva sa nu ne cacam pe noi de ras, cand obsevam inregistrarile. Cert e ca, azi a fost mai bine ca ieri. Plus ca azi am reusit sa ne gasim melodia de coregrafie. Zici ca eram nebuni...vorba cuiva "ce nebuni suntem!". Ma rog, chestia asta poate fi perceputa doar de cunoscatori, are o conotatie speciala. Si ca sa fac o referire la ultimul post, nu am mai fost in Bavaria, am fost in 24..care e dragutz..si care supa cateva guri de whisky si redbull devine chiar tare. Imbulzeala de acolo mi-a adus aminte de Office-ul ploiestean, si nu numai imbulzeala, si si faptul ca a fost o reuniune de oras..cred ca eram cel putin 20 la un moment dat. Pacat ca unii au fost dati afara pt public indecency. C`est la vie, pana la urma.

So you think you can dance, trust me you can`t, but you will eventually. - Personal memo for myself.

Starting to feel like it..

Dupa cum am mai spus, sezonul toamna-iarna nu-i pentru mine. Am niste mici depresii prelungite de obicei..pe la inceput de iarna, dar de fiecare data prin perioada asta asa, de inceput de decembrie ..trec. Si tot iarna ma apuca un narcisim bolnavicios. Cred ca in perioada asta a anului, pentru a trece de depresiile mele, care de obicei sunt chestii gandite, nu de multe ori departe de realitate, intru intr-o stare de shallowness total, simt nevoia dezlanarii si dezmatarii, simt nevoia sa fug de realitatea mea prin partyuri..de fapt nu sa fug de realitate, ci sa o rezolv in felul asta. Parties, cafes si mult timp pierdut aiurea ( De fapt, pentru ca mi-am mai crescut gradul de pragmatism, acum pun o balanta intre timp pierdut si timp castigat). Relansarea mea on the skin-deep, shoal market a inceput in krystal, unde nu am baut niciun strop de alcool, dar ne-am simtit...foarte energetic..foarte..glam cred (asta pana cand am zarit un tip care avea tricou la fel ca al meu, foarte annoying, considering the fact that nu prea gasesc oamenii cu haine ca ale mele..cel putin nu prin ploiesti, in the big city lucrurile stau altfel). Oricum Krystalul e un club tare..isi merita renumele, macar putin, desi atunci cand se aprind luminile, nu iti mai place. Going on to Becker Brau, unde din nou ne-am folosit de people de "pile" sa intram cu invitatie :)). Chiar e marfa..sa te simti ca in filme, sa vezi o coada si tu sa intri inainte pentru ca ai invite. Ce-i drept am asteptat in fata clubului ceva pana ne-a adus un insider invitatiile. Am profitat de ocazie, sa ne luam o sticla de martini..cred c era.. Evident, desi cam taran am fost in momentul ala, cum am iesit din supermarket, am desfacut sticla. Oricum, a sunat telefonul, i-am dat-o mihaelei, care cu mainile inghetate, o paseaza repede la bubu..care..o baga in geanta. Am terminat de vorbit la telefon si observ ca in mana am..un dop. "Auzi bolo, ce-ai facut cu sticla aia?" Draw your own conclusions si stoarceti geanta de martini! Si Sf andrei, o mica ocazie for a small gathering, only closish friends..I got dizzy, inca mai avem drinks :)) am mai crescut si noi de la liceu, cand radeam absolut tot ce se numea alcool, aproape intotdeauna. Am avut o mini-reuniune de clasa, si niste nervi inainte, dar...se simtea ca si cum am fi din nou la liceu. Eram putin tras si spre partea de facultate, pentru ca erau si friends din fundatie (:* thanks for coming again), cu care am inceput sa petrec mai mult timp acum, de cand m-am mutat in the big city. In seara asta, urmeaza sa mai facem o reuniune sa vizitam Bavaria..mi-e cam frik de ce-o sa fie acolo (La multi ani Alex, sa ne cresti mare), dar sper sa fie bine. Si joi, pt c vin ruxi si sabin (cel putin that`s the plan) vizitam si club A. Azi we touched the peak of our shallowness..am stat pe o banca in Unirii si am numarat oamenii care se uitau la noi. Am castigat impotriva lu Bolo with one look...43-42 cred c era, intr-un interval de 20 de minute cred sau 25..mai avem de lucrat ce-i drept. Am facut asta si cu octavia mai demult, insa nu am avut un observator asa vigilent ca teo.

Frustration Topic

Vineri, metrou, suna tel : " Auzi, vezi ca io am plecat la Ploiesti, stiu ca ai sa te superi pe mine, dar chiar ma simteam rau" Of course, bazele relatiei noastre, sunt destul de adanci, asa ca mi-am permis sa spun " Nu ma supar, dar n-o sa te iert pentru asta" Cam urat, dar eram rather pissed. Imi place sa cred ca oamenii sunt dispusi sa faca sacrificii pentru mine, si daca nu le fac atunci cand sunt mici, cum va fi atunci cand/daca voi avea nevoie de real help? Si apparently, sunt oameni care fac sacrificii mici, dar asta nu garanteaza ca le vor face pe alea mari. Io cred ca sacrificiile mici sunt o conditie sine qua non pentru cele mari. Asta uneori, ca de multe ori si mie mi-e lene sa-ti fac de mancare.

Deep part

Nu stau degeaba, sunt in plina desfasurare a modulului 3 in lazar, care mi se pare ca merge super bine, si asta in principiu datorita cursantilor mei care sunt mai deschisi si mai comunicativi decat m-am asteptat..so way to go guys!!! Incep modulul 6 in ploiesti..si eu si teo suntem mandri de grupa ploiesteana. Organizam Santa LMT - Cititi previous posts! In curand vor aparea anunturile oficial(imi merge bine)e. Cik de maine incepem cursurile de Street Dance..o sa fie cel putin interesant. Am luat 6 la lucrare la mate si nu iau 5 la microeconomie.

PS: Nu`i tocmai un articol caracteristic :))