Wednesday, December 5, 2007

din seria Always Stepping Forward

Eu merg pe principiul ala de la psihologie, care e acelasi de la modulul 10. Tot ce stiu eu, tot ce fac eu, tot ce simt eu, tot ce controlez, tot ce ..tot ce sunt eu e intr-un cerc. In afara cercului, e necunoscutul. Vorbeam si cu (virgula) cursantii mei din lazar despre asta. Le-am dat un exemplu banal as putea spune, dar care sintetizeaza destul de bine principiul: cand ceva iti intra in zona de confort, cand dobandesti o abilitate etc, cercul tau se mareste (raza lui adica) si desi contactul cu necunoscutul e mai mare, (eu am o parere ferma ca realitatea e plina de optiuni..realitate..necunoscut..tot aia). Exemplul a fost: alegi sa faci cursul LMT, poti sa mergi la Branding Romania, poti sa intri in club, poti sa devii trainer mai apoi, activitati care pana in momentul respectiv, nu numai ca nu erau in zona de confort, erau necunoscute. Pe aceeasi idee, si anume ca oricand dezvolti o abilitate esti o persoana mai buna, mai smekera, mai tare etc, m-am ..de fapt ne-am hotarat sa ne inscriem la cursuri de street dance. (In agenda mea cu mutatul in bucuresti..era sa intru la REI - check- sa fac cat mai multe chestii profesionale - half check - sa ma inscriu la cursuri de franceza - not checked yet, poate in semestrul doi- sa ajung la o scoala de dans - check!!!-..si cred c mai erau..). Oricum, vreau sa-mi indeplinesc obiectivele pe anul asta, asa ca am mai facut un pas - street dancin`. Si pentru ca tot ma uit in prostie la clipuri si episoade din "so you think you can dance" si vad cum oamenii aia comenteaza dansurile participantilor spunandu-le chestii de genul "there`s no way you can put structure into what you`re doing there...sorry you are not going to vegas", am ajuns la o concluzie...i can`t dance, not yet anyway. I mean, da e usor sa improvizezi pe melodii, dar sa urmezi o coregrafie..hmm not so easy. Oricum, si ieri si azi, ne-am mutat cu precious (aka sony vio - proprietate comuna), in apartamentul de repetitii al tarafului din clejani, si ne-am decis ferm ca apartamenul respectiv sa fie unul artistic. Si am deschis si camera lu precious, nu cumva sa nu ne cacam pe noi de ras, cand obsevam inregistrarile. Cert e ca, azi a fost mai bine ca ieri. Plus ca azi am reusit sa ne gasim melodia de coregrafie. Zici ca eram nebuni...vorba cuiva "ce nebuni suntem!". Ma rog, chestia asta poate fi perceputa doar de cunoscatori, are o conotatie speciala. Si ca sa fac o referire la ultimul post, nu am mai fost in Bavaria, am fost in 24..care e dragutz..si care supa cateva guri de whisky si redbull devine chiar tare. Imbulzeala de acolo mi-a adus aminte de Office-ul ploiestean, si nu numai imbulzeala, si si faptul ca a fost o reuniune de oras..cred ca eram cel putin 20 la un moment dat. Pacat ca unii au fost dati afara pt public indecency. C`est la vie, pana la urma.
So you think you can dance, trust me you can`t, but you will eventually. - Personal memo for myself.

4 comments:

Mihailescu Andrei-Iustin said...

comment evinent d p precious: we have not fuckin structure as u said, we can't sinc and we don't think we can dance anymore, but i live in hope of better days...poate in 20-30 d ani ajungem si noi k lacey :))

Mihailescu Andrei-Iustin said...

PS:commentul d mai sus e d la mihaela (care nu e in stare sa schimbe conturile=)))

Anonymous said...

oh shut up we can dance...:))))avem si stil propriu ce draq

Teo said...

can i be your coach? ;)) aveti nevoie si de o parere din afara ca sa stiti exact...if u can dance or not. facem un mix street-belly dancing :))