In seara asta, dupa multe ore de somn, si un trezit la ora 8, am inceput sa citesc critici, comentarii, rezumate pentru Ultima Noapte de Dragoste, Intaia Noapte de Razboi. Pot sa spun ca in final am priceput si eu ceva despre romanul asta (fir-ar el de bac). Sincer, e un roman destul de interesant; nu pot spune ca atunci cand l-am citit aveam maturitatea necesara sa`i pricep toate substraturile si sunt sigur ca nici acum nu am priceput la perfectie. Dat fiind ca bacul are o strcutura tipica si faptului ca nu`mi voi exprima opiniile despre romanul asta decat aici si cu prietenii (cred ca la bac voi fi formal si cliseic, great ce pot sa spun, in speranta ca voi lua o nota mare). Oricum, maine ramane stabilit un study date cu mihaela cu scopul unei mici polemici pe baza romanului, probabil over ice-cream, a cigarette or more for me, ice tea and good disposition.
Hai sa vedem ce concluzii am tras eu dupa romanul asta cu privire la personaje actiune etc.
1. stilul anticalofil e mishto (urasc infloriturile nenecesare)
2. iubirea lui stefan pentru ela porneste dintr-ul orgoliu care din punctul meu de vedere este absolut contradictoriu si paradoxal pentru naturala lui? Si de ce asta? Pai, nu era el omul care nu se poate integra in societate, care nu vrea sa se integreze in societate datorita mediocritatii ei? Si atunci, de unde sa vina acest orgoliu de a fi cu o fata frumoasa, poate cea mai frumoasa, decat din dorinta de a fi admirat si invidiat de societatea mediocra, care din punctul de vedere al tuturor este inferioara personajului principal, un intelectual inadaptat? Deci practic, omul nostru nu face altceva decat sa isi doreasca sa fie praised de o societate pe care nu o sufera? Sau cum?
3. iubirea in romanul asta e un proces de autosugestie din punct de vedere al incipitului ei, insa cu timpul devine patologica datorita rutinei, cunoasterii (cunoastera prin iubire) si asha mai departe
4. E Stefan Gheorghidiu gelos? Eu tind sa cred ca nu? El tanejste dupa adevar, dupa certitudine. Traiest cu impresia ca iubirea trebuie ridicata la religie monoteista. Deci altceva in afara de persoana ta si a celuilalt nu trebuie sa fie! Dat fiind ca prin iubire intervine o cunoastere telurica, dar si un "paradiziaca" atunci chiar nu mai e nevoie de nimic (in perceptia personajului). From what i know gelozia asa cum cred eu ca e definita ar fi trebuit rasfransa asupra lui g, insa stefan, nu face altceva decat sa isi framante spiritul cu incertitudinea. Nu cred ca ar fi contat dak il inshela cu g sau cu altcineva. Sentimentul lui poate fi, cel mult, caracterizat ca o gelozie generica impotriva tuturor barbatilor, deci nici aceasta ipoteza nu sta in picioare, el simtin aceasta gelozie chiar si pe lumea mondenta. De fapt, orice departare a sotiei sale fata de el cutremura fundamente puternice in constiinta lui de om monoteist. Iubirea nu e decat unica, alta caracteristica nu mai are. "Cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt"
5. Dupa ce s-a chinuit cateva sute de pagini -nu mai stiu exact cate sute daca 2 3 sau mai multe- cu tempestul incertitudinii, oboseste a se mai "ofitca" (cuvant ales prost, but otherwise rather funny in context) si realizeaza ca este indiferent, lasandu`i tot trecutul. Cred aici, ca ela a ieshit din lumea lui si dupa incercari succesive de impacari el a realizat, probabil cu tristete, ca nu sunt facuti unul pentru altul, si ca ceva ce nu mai merge de la sine (apropo de discutia cu paul de zilele trecute) nu e ceva pentru care merita sa lupti. De fapt Stefan a realizat probabil ca nu exista nimic pentru care trebuie sa lupti, pentru ca lucrurile pentru care merita sa lupti vin de la sine.
6.De ce D-zeu i`a lasat mare parte din avere?Adik inteleg ca e intelectual, nu are nevoi fizice monetare, but for the sake of god, why on earth would u leave all that money to a person u no longer care about? Deci, daca i-a lasat banii si casele de la constanta, el demonstreaza ca tine la ea cumva, desi indiferent, lasand-o sa primeasca lucrurile de care are nevoie.
7.Desi tin minte ca nu mi-a placut partea cu razboiul, pot spune ca imi place ideea demitizarii razboiului, in care oamnii nu sunt viteji, striga patriotic ca vor invinge si asha mai departe. Razboiul e dus la rang de catastrofa umana, oamenii simt deznadejde, sunt mai prone sa gresheasca (dovada ca ei la un moment dat sa gasesc cu spatele la adversar), infricoshati etc. Partea interesanta e ca razboiul are valoare de catharsis (concept ikimian) si purifica tot ce e necurat in erou. Il face sa realizeze, poate datorita situatiilor limita in care era pus. Poate ca fiin aproape de moarte subconstientul sau l-a obligat sa moara (daca era cazul) cu o rezolvare a conflictului sau interior, pe care a si gasit-o renuntzant la ceea ce`l facea sa sufere (lucruri incontrolabile, intrucat certitudine e incerta mereu). Asa se rezolva conflictul psihologic desfasurat in timpul interior. (un illo tempore propriu).
8. In patul lui procust, aflam ca dezerteaza e prins si condamnat (way to go, intelectual, intelectual - da stiau ei criticii ce ziceau cand l-au catalogat ca inadaptat social)
Cam asta cred eu despre roman. A se observa ca (virgula) my beliefs coincid uneori cu cele din carti de comentarii chestiune de care nu sunt neaparat mandru, dar care imi da totushi o shansa sa iau bacul.
Hai sa vedem ce concluzii am tras eu dupa romanul asta cu privire la personaje actiune etc.
1. stilul anticalofil e mishto (urasc infloriturile nenecesare)
2. iubirea lui stefan pentru ela porneste dintr-ul orgoliu care din punctul meu de vedere este absolut contradictoriu si paradoxal pentru naturala lui? Si de ce asta? Pai, nu era el omul care nu se poate integra in societate, care nu vrea sa se integreze in societate datorita mediocritatii ei? Si atunci, de unde sa vina acest orgoliu de a fi cu o fata frumoasa, poate cea mai frumoasa, decat din dorinta de a fi admirat si invidiat de societatea mediocra, care din punctul de vedere al tuturor este inferioara personajului principal, un intelectual inadaptat? Deci practic, omul nostru nu face altceva decat sa isi doreasca sa fie praised de o societate pe care nu o sufera? Sau cum?
3. iubirea in romanul asta e un proces de autosugestie din punct de vedere al incipitului ei, insa cu timpul devine patologica datorita rutinei, cunoasterii (cunoastera prin iubire) si asha mai departe
4. E Stefan Gheorghidiu gelos? Eu tind sa cred ca nu? El tanejste dupa adevar, dupa certitudine. Traiest cu impresia ca iubirea trebuie ridicata la religie monoteista. Deci altceva in afara de persoana ta si a celuilalt nu trebuie sa fie! Dat fiind ca prin iubire intervine o cunoastere telurica, dar si un "paradiziaca" atunci chiar nu mai e nevoie de nimic (in perceptia personajului). From what i know gelozia asa cum cred eu ca e definita ar fi trebuit rasfransa asupra lui g, insa stefan, nu face altceva decat sa isi framante spiritul cu incertitudinea. Nu cred ca ar fi contat dak il inshela cu g sau cu altcineva. Sentimentul lui poate fi, cel mult, caracterizat ca o gelozie generica impotriva tuturor barbatilor, deci nici aceasta ipoteza nu sta in picioare, el simtin aceasta gelozie chiar si pe lumea mondenta. De fapt, orice departare a sotiei sale fata de el cutremura fundamente puternice in constiinta lui de om monoteist. Iubirea nu e decat unica, alta caracteristica nu mai are. "Cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt"
5. Dupa ce s-a chinuit cateva sute de pagini -nu mai stiu exact cate sute daca 2 3 sau mai multe- cu tempestul incertitudinii, oboseste a se mai "ofitca" (cuvant ales prost, but otherwise rather funny in context) si realizeaza ca este indiferent, lasandu`i tot trecutul. Cred aici, ca ela a ieshit din lumea lui si dupa incercari succesive de impacari el a realizat, probabil cu tristete, ca nu sunt facuti unul pentru altul, si ca ceva ce nu mai merge de la sine (apropo de discutia cu paul de zilele trecute) nu e ceva pentru care merita sa lupti. De fapt Stefan a realizat probabil ca nu exista nimic pentru care trebuie sa lupti, pentru ca lucrurile pentru care merita sa lupti vin de la sine.
6.De ce D-zeu i`a lasat mare parte din avere?Adik inteleg ca e intelectual, nu are nevoi fizice monetare, but for the sake of god, why on earth would u leave all that money to a person u no longer care about? Deci, daca i-a lasat banii si casele de la constanta, el demonstreaza ca tine la ea cumva, desi indiferent, lasand-o sa primeasca lucrurile de care are nevoie.
7.Desi tin minte ca nu mi-a placut partea cu razboiul, pot spune ca imi place ideea demitizarii razboiului, in care oamnii nu sunt viteji, striga patriotic ca vor invinge si asha mai departe. Razboiul e dus la rang de catastrofa umana, oamenii simt deznadejde, sunt mai prone sa gresheasca (dovada ca ei la un moment dat sa gasesc cu spatele la adversar), infricoshati etc. Partea interesanta e ca razboiul are valoare de catharsis (concept ikimian) si purifica tot ce e necurat in erou. Il face sa realizeze, poate datorita situatiilor limita in care era pus. Poate ca fiin aproape de moarte subconstientul sau l-a obligat sa moara (daca era cazul) cu o rezolvare a conflictului sau interior, pe care a si gasit-o renuntzant la ceea ce`l facea sa sufere (lucruri incontrolabile, intrucat certitudine e incerta mereu). Asa se rezolva conflictul psihologic desfasurat in timpul interior. (un illo tempore propriu).
8. In patul lui procust, aflam ca dezerteaza e prins si condamnat (way to go, intelectual, intelectual - da stiau ei criticii ce ziceau cand l-au catalogat ca inadaptat social)
Cam asta cred eu despre roman. A se observa ca (virgula) my beliefs coincid uneori cu cele din carti de comentarii chestiune de care nu sunt neaparat mandru, dar care imi da totushi o shansa sa iau bacul.
1 comment:
Stii cum ii zicea Maiorescu lu Eminescu(sau invers): 'foarte frumoasa poezia ta('capul tau sub clar de luna/seamana c-un cap de...') dar de ce mi-ai mancat ultimul cuvant?' Ce incercam eu sa spun este way to go, dar daca scrii la fel de agramat la bac, degeaba gandesti tu ca marii critici :-j :))
Post a Comment