Friday, January 4, 2008

Shallow+deep = shalleep

Unele lucruri nu ar trebui scrise, si asta pentru ca noi insiderii le cunoastem mai bine pe zi ce trece, dar intru from time to time pe stat counter, si observ ca sunt oameni care chiar ma citesc. Chiar sunt oameni care imi citesc tampeniile, si dupa cateva luni de bloguit, ma simt, imi hraniti orgoliul si pentru asta i praise u. Tigara nelipsita din posturile mele imi arunca si acum fum, de data asta un pic fortat in plamani. Cred ca tigara e o sursa de inspiratie, am trecut de 10, de maine i shall start again. Se vrea a fi un review al vacantei. Ma asteptam sa fie calm, sa fie liniste, dar probabil pentru ca la facultate nu sunt cine stie ce furtuni, nu am intampinat o liniste muta, ci mai degraba un zumzet de altadata, unul obositor, dar placut.


Craciun, chaos, extended family, gifts and cliches, din nou sute de mesaje de craciun, toate in inboxul telefonului meu, dar niciunul pentru mine. SMaSsuri cat cuprinde; if u want to show me that u care, trimite-mi un mesaj cu "Craciun fericit, dobitocule!" si atunci voi sti ca mesajul ala mi-a fost dedicat. Oricum, nu pot spune ca faptul ca cineva a apasat un buton pentru a-mi ura ceva nu ma multumeste, as minti sa spun asta. The pinnacle of my Christmas was its eve, i had a few special people around, ne-am dat cadouri, am impodobit bradul (cliseu, dar de data asta cu semnificatie personala). Mihaela, chiar am simtit craciunul. Mersi pentru asta, si mersi bolo alex teo si pentru ca tot suntem aici, chiar as vrea sa-i multumesc mamei mele, care nu e tocmai o mama clasica, insa e o super tipa, ar spune unii.


Organizam revelion, avem cd (comitet director), formed by the above mentioned people, plus dani si miki. Discutii interminabile, pe grupul nostru pe yahoo..certuri stupide. To be honest, m-am simtit ca intr-un mic ong, care organiza un eveniment, si sincer lately imi lipsea atmosfera din club lmt, asa ca am reusit sa o incropim acasa in ploiesti, ca sa trecem cat mai eficient posibil de inca o noapte intre ani impreuna. Revelion, nu am cuvinte, sunt oameni care sunt outsideri, si care au participat, dar am auzit ca suntem fascinanti de la unii dintre ei. Am dansat ca nebunii toata noaptea, acum ne-am jucat putin si cu cateva coregrafii, karaoke etc. Si va promit ca in unul din posturile viitoare va voi descrie revelionul din 2006-2007. Nimanui nu i-a fost rau! Sublim.


Oricum, mi-am redescoperit liceul, mi-am redescoperit colegii deveniti prieteni inca din clasa a 9a. Mi-a fost greu sa ma intorc din nou in Ploiesti, dar acum mi-e greu sa ma intorc in Bucuresti. Orasul asta chiar e un spatiu mitic pentru mine si noi, e o cultura urbana unica ploiesteana care e creatia noastra personala, e o cultura de gashk unica, e locul unde am pus temelia formarii noastre, locul unde am adunat ciob cu ciob, ca mai apoi sa le topim in lacrima lui ovidiu. Nu ca bucurestiul ar fi altfel, si nu ca in bucuresti mi-as petrece timpul cu alti oameni, mi-e dor de molinari si de frigul de aici, de caldura casei mele. Nu vreau in bucuresti..nu acum...peste 3 saptamani voi spune din nou, nu vreau in ploiesti...peste un an...vom fi la fel..

2 comments:

Laura Canov said...

Frumos Iustin, chiar m-am simtit bine la tine de revelion. Nu stiu cum, dar ai reusit sa ma faci sa dansez toata noaptea si sa ma simt ca la mine acasa. :)) thank's

cricket said...

my wish "that you my loe christmas" came true, i couldn't ask for more than that - and how could i? the weepy little clutz has u whenever in shalleep...